Debusolarea este o mare pacoste pentru orice om ce nu suportă deriva. Indiferent dacă ea se petrece în plan fizic sau în plan spiritual, pierderea orientării poate fi sinonimă cu dezastrul. Nu se greșește cu nimic dacă se afirmă că enunțul este valabil atât pentru individ, cât și pentru comunitate. Faptul a fost probat de Jimbolia imediat după Primul Război Mondial, când în apropierea așezării s-a trasat linia de frontieră dintre România și Iugoslavia. Acțiunea a provocat scurtcircuitarea unui sistem funcțional, prin care se asigura sustenabilitatea economică și socială.
Cum se circula optim în absența GPS-ului?
În timp ce transportul rutier a cunoscut o pantă ascendentă, odată cu dezvoltarea tehnicii de realizare a drumurilor asfaltate, calea ferată a sucombat aproape în totalitate. Oricât de incredibilă pare afirmația, deja în 1862, de la Jimbolia se putea ajunge la Viena în 14 ore. Bineînțeles că asemenea călătorii nu se aflau chiar la îndemâna oricui, ci erau caracteristice mai degrabă patronilor, magnaților, viriliștilor. Oamenii simpli își desfășurau viața în plan local, cel mult zonal. Totuși, până și în asemenea condiții restrânse se simțea nevoia unui reper. În cazul localității Jimbolia acesta a fost - și încă este! - turnul bisericii romano-catolice din centrul orașului. Apropierea de localitate pe căile istorice de comunicație dezvăluie o așezare înconjurată de masive de vegetație. Ele s-au dezvoltat în legătură cu
rețeaua perimetrală cunoscută în limbaj autohton sub denumirea caule. Este vorba despre zona verde care delimitează dreptunghiul central al orașului.
Cine privește Jimbolia din afara ei observă centura verde amintită aici. Însă dincolo de aceasta se profilează silueta recognoscibilă a turlei Bisericii „Sfântul Vendelin”, care este capăt de perspectivă din toate sensurile de apropiere. În vechime existau mai multe căi de acces în localitate decât există astăzi. Oamenii utilizau drumuri care duceau direct la Checea, la Iecea, la Lenauheim etc. Hărțile istorice dovedesc că cel puțin șase drumuri erau proiectate perpendicular pe turnul bisericii. Dacă ai fi trăit în a doua jumătate a anilor 1800 și te-ai fi apropiat de Jimbolia dinspre Checea, Iecea, Lenauheim, Grabaț, Comloș sau Srpska Crnja ai fi putut observa din depărtare turnul bisericii catolice ridicându-se în mijlocul drumului de pe care veneai.
Și totuși, care să fie raționamentul care a stat la baza acestei organizări teritoriale? E cât se poate de clar că nu-i o întâmplare faptul că turnul bisericii este așezat într-astfel. În vederea unei oarecare lămuriri a subiectului s-ar putea argumenta că biserica, prin însăși înălțimea sa, constituia un reper vizual necesar desfășurării optime a circulației. Să nu uităm că în prima jumătate a secolului al XIX-lea drumurile erau încă de pământ, greu de utilizat în perioadele ploioase și în multiple cazuri încă nesistematizate. Ele erau mai degrabă rodul obiceiului uman, fapt ce ducea la apariția unei încrengături destul de alambicate de căi secundare, cărări sau drumeaguri. Era nevoie de un reper vizual tocmai pentru ca drumețul nu neapărat să nu se rătăcească, ci mai degrabă să poată opta pentru calea cea mai scurtă, pentru traseul optim. Astăzi omul urmează drumul trasat. În trecut drumul urma traseul omului.
Care sunt căile istorice de acces în Jimbolia, care încă se păstrează astăzi?
Din fericire nu au fost pierdute toate cele șase căi de intrare în Jimbolia. În prezent, cei care intră în Jimbolia dinspre Grabaț, Srpska Crnja și Comloșu Mic pot vedea turnul bisericii înălțându-se falnic, deși în acest ultim caz imaginea este obturată de blocul ANL din zona Taurul Negru.
Ca și până acum, Jimbolia are posibilitatea de a alege calea pe care o va urma în viitor. Va fi una dezrădăcinată de trecut și golită de identitatea proprie sau, dimpotrivă, va ști comunitatea să se respecte pe sine și, prin urmare, să își păstreze și să își prețuiască aspectele frumoase ce o deosebesc de alte localități? Răspunsul este la îndemâna ta...
Prezentul articol face parte dintr-o colecție de texte elaborate în cadrul proiectului Strategia de dezvoltare locală prin patrimoniu a orașului Jimbolia. La rândul său, acesta este elaborat de Universitatea Politehnica Timișoara (UPT) prin Polilinia SRL și Centrul de Cercetare în Urbanism și Arhitectură, cu sprijinul financiar al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest (ADR Vest).
Autorii articolului: Ștefana Bădescu și Sergiu Dema. Ștefana Bădescu este arhitect, profesor în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara. Sergiu Dema este directorul Casei de Cultură a Orașului Jimbolia.