Casele în Jimbolia au fost realizate din pământ bătut. Materia primă era extrasă din imediata apropiere a localității. Așa au apărut în jurul Jimboliei lacuri antropice de mici adâncimi, numite în limbaj local kaule.
O casă de acest fel se realiza prin introducerea pământului între două cofraje din scânduri de lemn. Materia primă urma să fie călcată cu picioarele sau bătătorită cu unelte speciale. Grosimea pereților era de aproximativ 60 cm. Abia după ce se finaliza structura clădirii se făceau spațiile pentru ferestre și uși. Acest lucru se întâmpla prin secționarea pereților cu ajutorul fierăstraielor.
Cu timpul, modalitățile de construire a caselor și materialele folosite s-au schimbat. Practica pământului bătut a fost abandonată. Se presupune că ultimul meseriaș care folosea această tehnică a fost Nikolaus Schwarz, care a emigrat în Statele Unite, la Chicago. (1)
Aceste kaule aveau denumiri toponimice. De exemplu, die Kaul an der Electrisch era balta aflată lângă Uzina Electrică. În anii '50 pe locul lacului urma să se construiască un teren sportiv care să deservească echipa de handbal Flamura Roșie aflată, în această perioadă, în prima ligă handbalistă din țară. Un alt nume este dampmillkaull - baltă aflată în apropierea morii. (1)
De-a lungul timpului, multe dintre ele au fost acoperite. Multe astfel de campanii s-au desfășurat în anii '70 când s-a folosit pământ de la fabrica Ceramica pentru a acoperi câteva dintre kaulele din partea de nord. O acțiune similară avut loc și în preajma anilor 2000 tot în partea de nord în locul unde s-a construit primul bloc ANL din Jimbolia, adică aproape de intersecția străzilor Brâncoveanu și Spre Nord.
Funcționalitatea kaulelor era diversă. Acestea erau spații folosite pentru creșterea animalelor, în anii ploioși reprezentau locuri de acumulare a apei. De asemenea, ele erau peisaje idilice exploatate de copii în timpul jocurilor atât în anotimpurile calde, cât și iarna când cei tineri foloseau gheața pentru patinaj sau pentru hochei.
Bibliografie:
Detlef Strunk; Ortseigene Namen. Ein Beitrag zur Hatzfelder Toponymie, Heimatblatt Hatzfeld 10, 2003; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld;
