Identitatea unei comunități nu poate fi înțeleasă pe deplin fără a i se cunoaște rădăcinile. Chiar și cazuri aparte, precum cel al Jimboliei, se supun acestei idei. Se știe că orașul aflat în vestul României a fost unul cu o populație preponderent șvăbească, deși în ziua de astăzi majoritatea este reprezentată de români originari din diferite zone ale țării. Prin urmare, comunitatea locală poate fi definită ca fiind rezultatul unui melanj între cultura românească și cea autohtonă, adică austro-ungară, cu elementele sale șvăbești și maghiare. O împletire armonioasă este posibilă însă doar în cazul unui proces de cunoaștere reciprocă.
Un pion important în realizarea unei punți interculturale este Muzeul Stefan Jäger. De altfel, această entitate este cea mai veche instituție jimboliană care are caracter memorialistic și care există și astăzi. Ea a fost înființată în 1969 la inițiativa domnilor Karl-Hans Gross, Hans Bräuner și Hans Schulz, având statut de casă memorială. Stefan Jäger, personalitatea căreia îi este dedicat așezământul, este una dintre figurile proeminente ale Banatului șvăbesc, întrucât prin lucrările sale artistice, acesta a lăsat moștenire veritabile documente vizuale cu privire la viața cotidiană specifică finalului de secol XIX, începutului de secol XX.
Muzeul cuprinde mai multe încăperi, care prin exponatele găzduite reprezintă adevărate incursiuni în cultura locală. Astfel, secția de etnografie cuprinde dovezi materiale ale particularităților stilului de viață, un vizitator putând să își formeze o imagine mai clară despre vestimentația, obiectele casnice sau de decor ale unei familii de șvabi. Această imagine se completează și prin intermediul schițelor și picturilor pe care le găsim în atelierul pictorului, acesta fiind un fin observator al portului, evenimentelor tipice vieții gospodărești sau faptelor de o importanță deosebită pentru comunitate. Incursiunea prin viața unui etnic german se oprește în „Camera șvăbească”, loc în care este amenajată o încăpere ce conține obiecte de uz casnic ce povestesc despre farmecul vieții simple.
Totodată, muzeul conține un spațiu expozițional folosit cu prilejul diferitelor evenimente artistice, precum și un spațiu multifuncțional.
Surse:
- Dr. Swantje Volkmann, „Warum sich der Maler den neuen Kunstrichtungen seiner Zeit verschloss”, Heimatblatt Hatzfeld 18, 2011
