Bătrâna cale ferată ce astăzi încă mai leagă Jimbolia de Timișoara și odinioară făcea conexiunea cu Szegedul a cunoscut, de-a lungul existenței sale, câteva episoade de tristă amintire. În prezentul articol vom face referire la mai multe momente petrecute în a doua parte a celui de Al Doilea Război Mondial.
În 1944, în toamnă, Jimbolia era ocupată de trupe hitleriste. Sub amenințarea iminentă a armatei rusești, în 2 și în 3 octombrie, armata germană s-a retras înspre Ungaria prin Comloșu Mic și Comloșu Mare. În acest context, o parte a populației șvăbești autohtone a încercat să fugă în Occident îmbarcându-se în mai multe trenuri cu destinația Kikinda. Conform domnului Anton Schenk, câteva dintre acestea au deraiat, deoarece partizanii sârbi au sabotat șinele de cale ferată.
În 3 octombrie, la gara din Jimbolia s-a petrecut un moment înspăimântător. Pentru ca rușii să nu îi poată urmări pe hitleriști pe cale ferată, șinele aferente stației din Jimbolia au fost aruncate în aer cu materiale explozibile. Domnul Carol Brandmayer afirmă că a fost bombardat și turnul de apă folosit la alimentarea locomotivelor cu aburi. În aceeași după-amiază, o locomotivă venită de la Kikinda până în dreptul fabricii Ceramica a secționat traversele pentru ca înaintarea inamicilor să se facă cu anevoie.
După două zile, în 5 octombrie, armata rusească a intrat în Jimbolia fără a întâmpina rezistență. A urmat o perioadă de refacere a infrastructurii într-atât încât trupele sovietice să poată înainta înspre centrul Europei. În acest context, la începutul lunii noiembrie, un tren care transporta combustibil a fost atacat de două avioane germane Stuka. Conform aceluiași domn Schenk, atacul s-a petrecut în apropierea fabricii Ceramica și a avut ca rezultat explodarea unor vagoane.
Deși informațiile sunt prezentate în acest articol într-un mod telegrafic, care să fie pe placul cititorilor grăbiți, în contextul tuturor cunoștințelor oferite pe platforma JimboBlog putem concluziona că anostitatea ce bântuie astăzi gara din Jimbolia și linia Timișoara-Jimbolia-Szeged n-a fost întotdeauna prezentă. Ceea ce astăzi pare aproape părăsit, cândva - și nu de puține ori - a fost de o însemnătate ridicată.
Bibliografie:
Mosaik eines Untergangs. Hatzfeld in den Jahren 1939-1948 (Zweiter Teil); Heimatblatt Hatzfeld 2003, nr. 10, Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, Anton Schenk, p. 96;
Domnul Carol Brandmayer
