Expoziția Muzeului Național al Banatului dedicată burgheziei autohtone - un remediu împotriva pierderii identității regionale

Afișul evenimentului

La Muzeul Național al Banatului, între 11 octombrie 2025 și 25 ianuarie 2026, se poate vedea expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă (1800–1947)”. Evenimentul cuprinde frânturi ale câtorva familii jimboliene - indiciu al rolului însemnat pe care Hatzfeldul l-a deținut în structura urbană a regiunii. Deși s-ar cuveni să scriu în detaliu despre ele, prefer să îmi asum misiunea de a sublinia necesitatea organizării unei astfel de expuneri. 

Între Banatul de astăzi și cel din alte vremuri a intervenit o puternică discrepanță, provocată deopotrivă de migrații semnificative de populație și de un ritm diferit al cotidianului. Pentru că oamenii s-au schimbat, patrimoniul imobil tinde să devină victima neconcordanței dintre cultura bănățeană veche și cea a prezentului. Nu cred să existe în regiune vreo localitate în care bunuri culturale ale trecutului să nu fie afectate de uitare. Troițe seculare, pietre funerare sau cimitire pe de-a-ntregul, case țărănești sau veritabile conace, palate art nouveau sau clădiri monumentale, biserici, parcuri sau mori își așteaptă smerite dizolvarea în pământul din care au fost cândva făcute. Procesul descris succint aici - în realitate mult mai amplu - dovedește că Banatul trece printr-o însemnată criză identitară, care pune în pericol una dintre atributele intrinseci regiunii: interetnicitatea. 

Primul pas înspre detensionarea răscrucii culturale ar trebui să fie făcut înspre cunoașterea trecutului. Înțelegerea principalelor caracteristici ale Banatului de altădată nu este opțională, ci absolut necesară, oferind celor din prezent excepționalul dar de a acționa într-un context limpezit de experiența acumulată în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. Conectarea la rețeaua europeană de căi ferate, industrializarea agriculturii, dezvoltarea întreprinderilor mari, cele două războaie mondiale, perioada interbelică, emigrarea în America, amenințările ideologice bolșevice și fasciste, deportările în URSS și în Bărăgan sunt experiențe cu valoare identitară pentru Banat, ce ar trebui să constituie o treaptă înspre o regiune mai bună și mai prosperă. Abandonarea lor va avea un rezultat regretabil, cu potențial catrastrofal, tradus prin regres economic, social și spiritual. 

Expoziția organizată de Muzeul Național al Banatului propune așadar o serie de bunuri culturale memoralistice, deosebite sau banale, care au căpătat valoare de simbol. Interpretarea lor reprezintă o cale înspre cunoașterea profilului vechi al regiunii, un drum anevoios, ce nu poate fi parcurs fără ghidaj și inițiere. Orice instruire presupune însă un educator, rol asumat lăudabil de muzeograful și curatorul Marius Cornea. Deloc facilă, adevărata misiune a educatorului depășește cu mult o simplă expunere a informațiilor. Ca să înțelegi bine un lucru nu îți este de ajuns să îl cunoști teoretic, ci trebuie să-i cauți esența. Acesta este motivul pentru care pe lângă fotografii, expoziția cuprinde bunuri culturale impregnate cu experiența de viață a celor ce le-au stăpânit cândva: piese de mobilier biedermeier, portrete pictate ale burghezilor, porțelanuri fine, mătăsuri delicate, chiar și obiecte de ceramică industrială și multe altele. 

Simpla inventariere într-un registru contabil nu le face dreptate! În jurul pieselor gravitează istorii captivante, animate de bucuriile sau mâhnirile proprietarilor, de reușitele sau de eșecurile lor. În cazul jimbolienilor, expoziția evidențiază abnegația medicului Karl Diel, rigurozitatea lui Jakob Muschong, pragmatismul lui Michael Bohn sau suferința familiei Hepp, greu încercată în momentele cheie ale secolului trecut. Cât simbolism este încastrat, bunăoară, în pățania Evei Pascu, fiică a proprietarilor Sanatoriului Sommerfrische din Steierdorf - Anina, Michael și Eva Ollinger, căreia comuniștii i-au înapoiat, din întreaga avuție, doar un portret al ei? În fața tabloului afișat în expoziție vizitatorul nu poate decât să se cutremure, atât din cauza nedreptății suferite de protagoniști, cât și din cauza mesajului pe care îl transmite această tristă întâmplare: că nu deținem nimic cu adevărat în afară de propriul sine.

Porțelanuri ale familiei Hepp; Foto: Petrică Dema

Trebuie menționat că expoziția a fost realizată cu ajutorul câtorva urmași ai familiilor incluse. De exemplu, fiica Evei Ollinger, prof. univ. dr. E. Ringer-Pascu, a tradus jurnalul mamei din limba germană în limba română și a făcut o selecție de fotografii pentru panoul dedicat familiei sale. Alți moștenitori ca prof. univ. dr. P. Brînzeu, strănepoata medicului Diel, sau I. Sur-Hepp, păstrătoarea unui frumos patrimoniu al familiei Hepp, au fost cooptați în prezentarea expoziției. Implicarea lor este un tertip inedit prin care publicul este adus mai aproape de poveștile burgheziei.

Bunurile expuse, deși variate din multe puncte de vedere, au totuși un punct comun: frumusețea. Această observație mi se pare esențială în încercarea de a defini cât mai fidel burgehzia bănățeană. Apetitul pentru lucruri frumoase trebuie să fi avut la bază ceva mai mult decât dorința de a epata. Să fie vorba de o perpetuă căutare a frumuseții esențiale, aflată în strânsă legătură cu binele arhetipal? Poate fi așa, chiar dacă doar în registrul inconștientului, având în vedere că obiectele aspectuoase contribuie prin ritmicitatea liniilor și armonia culorilor la o stare de bine, la dobândirea liniștii spirituale intens căutate oricând de către om. 

De fapt, expoziția nu face elogiul opulenței, după cum ar putea fi tentați să creadă cei care n-au trecut prin procesul ei de inițiere, ci evocă diferitele moduri în care oamenii înstăriți ai Banatului s-au raportat la viciu și la virtute, unii biruind prin ajutorarea aproapelui, alții sucombând sub deziluzia că avuția înseamnă fericire. Cunoașterea acestei categorii sociale reprezintă o îndreptare a istoriei, grav avariată de obsesia comunistă împotriva burgheziei interbelice. Adevărul, spiritual sau doar istoric, are revigoranta putere de a ne elibera de corvoada autosuficienței, contribuind negreșit la îndreptare. Minciuna care ni s-a livrat decenii la rând cu privire la această clasă socială a expirat demult. A venit vremea să privim burghezia ultimelor două secole prin filtre obiective, limpezi, puse la îndemână în cazul de față de curatorii Muzeului Național al Banatului. 

Obiect vestimentar aparținând familiei Diel; Foto: Petrică Dema