Alura europeană a Jimboliei se trage încă de la colonizarea localității. Ea se reflectă în denumirea de odinioară a străzilor. Numele acestora era dat în funcție de zona de unde proveneau coloniștii. Așadar se puteau întâlni străzi precum Lothringer Gasse, Mainzer Gasse, Luxemburger Gasse, 1.Trier Gasse, 2.Trier Gasse ș.a.
De altfel, coloniștii șvabi reprezintă principalul pilon de susținere a devenirii orașului Jimbolia. Aceștia sunt cei care au ales să clădească comunitatea, chiar dacă prețul plătit a constat în jertfă de vieți omenești. Unul dintre reprezentanții de seamănă ai acestei etnii este, cu siguranță, medicul Karl Diel. La intervenția ilustrului chirurg, contele Endre Csekonics și-a folosit diplomația pentru a atrage fonduri în Jimbolia în vederea realizării spitalului. (1)
Bineînțeles că nu toți coloniștii care au venit în Banat erau de origine germană. Kartye a fost primar al localității. Familia sa se trage din Charleville, o comunitatea vecină Jimboliei. A militat pentru social democrație și a deținut în centrul așezării o drogherie. (2) În localitate au existat însă și francezi veniți tocmai de la Paris. De exemplu, Gernot Girardot a fost adus de familia Csekonics pentru a îndeplini funcția de bucătar la castelul Csitó. (3)
Familia lui Matrisotto, un nume cu rezonanță italiană, deținea în Jimbolia o măcelărie. Însă, se spune că în aceeași clădire, de-a lungul timpului a funcționat și un birt. De asemenea, familia cu origini olandeze Dekker a adus experți în fabricarea pălăriilor tocmai din Italia. Așa a ajuns în Jimbolia Gerolamo Ciceri, pentru familia căruia s-a construit în curtea fabricii de pălării o clădire cu un etaj denumită „Villa Cornelia”. (3)
În Jimbolia a existat și o comunitate evreiască. Membrii acesteia se ocupau, în mare parte, cu activități comerciale. De numele lui Moritz Pick este legat începutul Morii Mari (4), cea care încă există pe strada Spre Nord și care se pare că a fost condusă la un moment dat de un alt evreu, Maurus Vertes. Pe actuala stradă Republicii există încă multe clădiri în care și-au desfășurat activitatea persoane cu origini mozaice. Ludwig Szinberger a deținut un magazin de modă și covoare, Eugen Schlesinger un magazin de textile, Nessy Berenyi o galanterie în casa Grell, în timp ce Ludwig Kohn a fost fotograf cu sediul aflat în casa Regenhold, cea în care astăzi funcționează restaurantul Riviera. (5)
În mod firesc, multiculturalitatea spațiului este conferită și de perioadele celor patru administrații: austriacă, maghiară, sârbească și română. În cazul ultimelor trei, localitatea a trecut printr-o creștere a numărului etnicilor corespunzător fiecărei administrații. Se remarcă figura excepțională a preotului romano-catolic Emmerich Csicsáky - scriitor, traducător, cercetător în opera lui Dante Alighieri și fondator al școlii cu profil mănăstiresc Jesuleum. (6) De asemenea, pictorul român Ioan Zaicu a locuit și a avut atelierul în Jimbolia. Acesta s-a remarcat, în mare, prin pictarea mai multor biserici din Banat. (7)
Lista ar fi incompletă dacă nu am aminti și de comunitatea rromă, ai căror reprezentanți se aflau în Jimbolia în urmă cu mai bine de 100 de ani, după cum o dovedește un articol apărut în Zsombolyaer Zeitung în 1907.
Bibliografie:
Anton Schenk Bearbeitung und Ergänzung: Walter Tonţa; Fünfzig Jahre Arbeit zum Wohle des Menschen Dr. Karl Diel – Pionier der modernen Chirurgie im Banat, Heimatblatt Hatzfeld, 19, 2012;
A. P. Petri; Hatzfelder Persönlichkeiten în Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld,1991;
Irene van Dekker; Rote Dornen; Hartmann Verlag, Sersheim 2007;
Walter Tonța; Die Große Mühle; Heimatblatt Hatzfeld 6, 1999; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld;
Johann Vastag; Mosaik eines Untergangs: Die Hatzfelder Juden; Heimatblatt Hatzfeld 7, 2000; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld;
Walter Tonța; „Exegi monumentum aere perennius...“; Heimatblatt Hatzfeld 17, 2010; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld;
Dr. P. Ciobanu; Ioan Zaicu; Biserica și Școala, Nr. 10, An 38, Arad, 22 martie 1914. (https://core.ac.uk/)
