top of page

Case din Jimbolia, marca unor arhitecți celebri

Actualizată în: 23 mai 2023


Casa Altmann din Jimbolia

Casa Altmann din Jimbolia. Vedere de ansamblu. Foto: Marius Moldovan


Cu 20 de sinagogi construite și opt modificate după planurile sale, arhitectul maghiar de origine evreiască Lipót Baumhorn a lăsat cea mai mare moștenire de astfel de clădiri din fostul Regat Maghiar, în orașe care astăzi se regăsesc în Ungaria, România, Serbia, Slovacia, Croația sau Slovenia. În România, sinagogile din Timișoara-Fabric și Brașov îi poartă semnătura. Un veritabil urmaș al lui Ödön Lechner, făuritorul stilului secession (art nouveau) maghiar, Lipót Baumhorn îmbină elementele secessionului maghiar cu cele ale neoromanicului, neogoticului, neorenașterii sau ale neobarocului și cu elemente maure, într-o manieră proprie, ușor recognoscibilă. Ba chiar își dezvoltă mai multe tipologii de fațade, pe care le aplică de-a lungul carierei sale și cu ajutorul cărora poate fi înțeleasă evoluția sa ca arhitect. Pe acestea le aplică nu doar la sinagogi, ci și la construcții laice, precum clădiri private de locuit sau sedii de instituții, pe care le-a proiectat cu precădere în capitala ungară și în special în orașele din sudul Ungariei din acea perioadă - Timișoara, Novi Sad și Seghedin, dar și Lugoj sau chiar Jimbolia, cum reiese din elementele artistico-arhitecturale pe care le putem citi pe o fațadă de pe strada Republicii la nr. 17.


Casa Altmann din Jimbolia

Este vorba despre o clădire cu demisol și parter înalt, ce prezintă un rezalit în partea stângă, accentuat prin dimensiunea ferestrei și printr-un frontispiciu compus din arce în plin cintru, intercalate, din cărămizi aparente, atic ce amintește de frontoanele lui Lipót Baumhorn (spre exemplu la fațada fostei sinagogi din Cegléd, de care o leagă folosirea mai multor motive, precum arcul în acoladă sau arcele false în trepte) sau ale mentorului său. Ferestrele construcției sunt dispuse în patru axe, grupate în mod diferit, iar structurarea fațadei se face prin brâuri și benzi formate din cărămizi aparente folosite atât la ancadramentele ferestrelor, cât și pentru zona de soclu. Această manieră de folosire a cărămizii aparente este un element specific pentru o serie de clădiri proiectate de Lipót Baumhorn (Liceul Carmen Sylva din Timișoara, Palatul Comunității Evreiești sau Palatul Apelor din Timișoara și fosta Casă de Economii din Seghedin - fațadele dinspre curte, sinagogile din Novi Sad și Seghedin și clădirile aferente, Palatul Tomin din Novi Sad etc.) și amintește în același timp de importanța acestui material de construcție pentru Jimbolia.


Casa Altmann din Jimbolia - tâmplăria originală și detaliu vegetal deasupra ferestrei, pe rezalit; Foto: Marius Moldovan



Forma ferestrelor este și ea un element definitoriu pentru această fațadă. În registrul soclului, pe rezalit, sunt grupate două ferestre într-un semicerc, iar celelalte sunt închise în sus prin arce crescătoare cu imposte din piatră naturală, un element caracteristic regăsit și pe clădirea de la nr. 55 cu o fațadă mai simplă. Ferestrele de la parterul clădirii sunt închise prin arce bombate, la cele două axe din partea dreaptă a clădirii fiind unite câte două ferestre sub un arc bombat. Brâul de la nivelul acestor arce iese în evidență prin dispunerea cărămizilor sub forma unei frize zimțate. De la acest brâu pornesc în sus benzi din cărămidă aparentă, creându-se câmpuri pătrate tencuite, accentuate prin plăci ceramice smălțuite de culoare crem în centrul lor. Benzile sunt așezate în continuarea consolelor de cornișă de tip neobaroc, care amintesc de consolele de susținere a bovindoului la Palatul István Nemes, proiectat tot de Lipót Baumhorn, iar cornișa este decorată cu un kymation ionic de dimensiuni impresionante.


  1. Liceul Carmen Sylva, Timișoara, arh. Lipót Baumhorn, 1902. Detaliu vegetal deasupra ferestrelor. Foto: Marius Moldovan

  2. Sinagoga din Novi Sad, Serbia, arh. Lipót Baumhorn, 1905. Detaliu vegetal aferent rozasei. Foto: Marius Moldovan


Poate elementele care fac trimitere la Lipót Baumhorn în modul cel mai vădit sunt decorațiunile vegetale din frunze întrețesute de influență neoromanică, poziționate în câmpurile de deasupra ferestrelor și încadrate de benzile din cărămidă aparentă, fiind similare celor de pe clădirea Liceului Carmen Sylva din Timișoara, a fostei Case de Economii din Novi Sad, de pe sinagoga din Novi Sad sau de pe fosta sinagogă din Cegléd. Nu în ultimul rând, tâmplăria ferestrelor purta semnătura lui Lipót Baumhorn, în prezent păstrându-se doar la perechea de ferestre din partea dreaptă a fațadei, restul ferestrelor fiind înlocuite cu tâmplărie din PVC cu geamuri termopan. Traversele decorate cu denticuli înguști încadrați de câte un relief piramidal la fiecare capăt se regăsesc la o sumedenie din clădirile sale, precum Palatul Apelor, Liceul Carmen Sylva și Palatul István Nemes din Timișoara sau clădirea de raport de pe Honvéd utca 8 din Budapesta.


Casa Trink din Jimbolia și Primăria veche

Elementele descrise datează ridicarea construcției undeva în deceniul antemergător Primului Război Mondial. Din perioada de după acesta provin încă două clădiri care pot fi atribuite unui cunoscut arhitect timișorean. Este vorba despre Michael Wolf, arhitect născut la Biled și format la Stuttgart, un important reprezentant al arhitecturii moderniste cu tendințe tradiționaliste din Timișoara interbelică, care și-a lăsat amprenta și în Jimbolia pe str. Ioan Slavici nr. 92 și pe str. Republicii nr. 46. Ambele clădiri pot fi înscrise așa-numitului stil Wolf al anilor 1930, având specifica volumetrie simplă, intrarea retrasă și elemente provenind din limbajul arhitecturii tradiționale, precum bosaje, arce cu cheie de boltă pronunțate sau frontoane ascuțite.


Casa Trink din Jimbolia

Casa Trink din Jimbolia, str. Ioan Slavici, nr. 92; Foto: Marius Moldovan



Prima dintre clădiri deține la fereastra rotundă de peste intrare un grilaj de factură art-deco, aproape identic cu cel al grilajelor ferestrelor de la intrarea dinspre curte a vilei dr. Liviu Gabor din Timișoara din anul 1932, având în componența sa elemente care se regăsesc și la grilajele altor clădiri proiectate de Michael Wolf. Și ușa de intrare din lemn și cu grilajul său metalic, ambele având motive rombice, prezintă o asemănare remarcabilă cu ușile de intrare ale vilei Liviu Gabor. Cealaltă clădire, fosta Primărie a Jimboliei, de pe str. Republicii, are elemente identice cu cele ale casei Ruth Röhrich de pe str. Aurel Cosma din Timișoara, chiar dacă sunt dispuse diferit în cadrul fațadei. Axul central iese în evidență prin portalul cu ancadrament teșit și închis în sus printr-un arc bombat cu cheie de arc și prin frontonul ascuțit, pe care este poziționată o fereastră dreptunghiulară de mici dimensiuni în cadrul unui element care iese ușor din planul fațadei în maniera unui mic bovindou. Chiar și grilajul porții cu motive rombice în partea superioară este aproape identic cu cel al casei Ruth Röhrich. Din păcate ancadramentele, probabil realizate din similipiatră, au fost vopsite și nu mai păstrează textura și culoarea originală.


  1. Casa Trink din Jimbolia, str. Ioan Slavici nr. 92. Detaliu grilaj. Foto: Marius Moldovan

  2. Vila dr. Liviu Gabor, Timișoara. Detaliu grilaj. Foto: Marius Moldovan


Toate aceste clădiri, cu particularitățile lor, din care unele fac trimiteri clare către arhitecți de renume din perioada construirii lor, vorbesc despre trecutul orașului, care așteaptă să fie cunoscut de locuitorii și vizitatorii săi deopotrivă, fapt care contribuie la importanța păstrării acestor valori de patrimoniu într-o formă cât mai adecvată statutului lor de clădiri istorice.


  1. Casa Ruth Röhrich, Timișoara. Detaliu fronton. Foto: Marius Moldovan

  2. Primăria veche, Jimbolia. Axul central. Foto: Marius Moldovan


Aflați mai multe despre arhitectul Michael Wolf urmărind videoul de mai jos:



Prezentul articol face parte dintr-o colecție de texte elaborate în cadrul proiectului Strategia de dezvoltare locală prin patrimoniu a orașului Jimbolia. La rândul său, acesta este elaborat de Universitatea Politehnica Timișoara (UPT) prin Polilinia SRL și Centrul de Cercetare în Urbanism și Arhitectură, cu sprijinul financiar al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest (ADR Vest).


Autorul articolului, Marius Moldovan, este istoric de artă având diplomă de masterat în conservarea patrimoniului. Este angajat al Agenției pentru Dezvoltare Regională Vest.







Comentários


bottom of page