Jimbolia în perioada 1819-1869 - a doua ridicare topografică militară a Imperiului Habsburgic Sursă: Arcanum Maps
Mă folosesc de prilejul iminentelor alegeri prezidențiale și parlamentare pentru a reda Jimboliei unul dintre cele mai terifiante momente electorale din istoria sa. Recurg la un exemplu izbitor din dorința de a evidenția efectele catastrofale ale minciunii, dezinformării și ale tuturor exceselor denaturante.
Faptul reprobabil s-a petrecut în 1865. Și atunci ca și acum, partidele politice au apelat la caracterul volatilizant al propagandei. Cum adevărul e greu de sesizat când e ascuns după valuri de nebuloasă, oamenii au acționat în absența lui. Așa s-a ajuns la crimă. Pentru înțelegerea deplină a ceea ce s-a întâmplat e necesar însă un popas lămuritor. Baronul Fedor Nikolics și avocatul Imre Lombay au concurat pentru un post aparte: deputat din partea circumscripției electorale ce cuprindea Jimbolia. Tragedia s-a petrecut în 22 noiembrie, când Lombay trebuia să-și prezinte oferta electorală în fața alegătorilor din localitate.
Fie-mi îngăduit însă un excurs deloc redundant și oarecum emfatic: câți candidați înscriși în lupta după deputăție sondează cu interes păsul cetățenilor la al căror vot râvnesc? Atitudinea lor este legată și de poziționarea noastră. Poate că în momentul în care vom realiza că dragostea declamată doar prin pliante și postaci e deșartă și vom găsi de cuviință să ne apărăm demnitatea prea ușor cedată amăgirilor cu gust biliar, politrucii aserviți intereselor clanului vor înțelege să privească înspre umanitate. Până atunci însă vor conta bazinele electorale, votul opac va prima în fața lucidității, iar simpatizanții cu apucături de activiști vor stabili norma.
Crima de la gară
Iată ce se poate întâmpla când virtutea - mijloc de accesare a veracității - este aruncată în coșul de gunoi al istoriei! Lombay era așteptat de propriii alegători în gara din Jimbolia, seara, în jurul orei 7.[1] Încă înainte ca trenul să sosească intrarea în stație a fost blocată de circa 80 de inși din Checea și Clarí, simpatizanți ai lui Nikolics, înarmați cu pumnale și cuțite. Scena a căpătat caracteristici grotești în momentul sosirii candidatului Lombay. Promotorii săi, atacați de cei ai lui Nikolics, s-au apărat rupând balustradele gării și utilizându-le ca arme. În timpul luptei stegarul taberei Lombay a fost înjunghiat cu un pumnal.[2] Deși i s-au acordat îngrijiri, tânărul de 22 de ani a decedat a doua zi.[3]
Mi-e teamă ca expunerea sumară a celor întâmplate în 22 noiembrie 1865 în gara din Jimbolia să nu simplifice gravitatea întâmplării. Ține de bun-simț să acceptăm că a priviri faptele trecutului de sus, de la înălțimea secolului 21, poate reprezenta o flagrantă eroare de poziționare etică. Să nu uităm de recentele încăierări între bandele de cartier din București, de intimidările clanurilor imobiliare din Timișoara sau de jimbolienii forțoși, încrezători că violența te face lider al unui cartier sau al orașului pe de-a-ntregul. Aceștia și alții, care își ghidează acțiunile după scenariile peliculelor cu Van Damme, nu vor a înțelege prea curând că adevărata putere stă în însușirea virtuții.
Alegerile din Locul Târgului
Răcirea excesivă a inimii eșuează în împietrire. În sufletul celui ce nu mai vede nici om, nici bună-cuviință, dragostea e înlocuită cu inerția morții vremelnice, iar ideologia surclasează omenia. Uciderea portdrapelului n-a produs suficientă compasiune, deși la înmormântare au participat Lombay și alte câteva mii de oameni.[4] Acțiunile belicoase au continuat și în ziua alegerilor. Despre ce s-a întâmplat în 5 decembrie 1865 relatează pe larg publicația Gemeinde-Zeitung[5] din Viena. Textul e lung, dar se citește ușor datorită succesiunii de amănunte:
„După cum s-a raportat deja, au fost înscriși doi candidați pentru acest raion, baronul Nikolics și avocatul Lombay. Susținătorii primului s-au adunat în Locul Târgului, din afara orașului; însă alegătorii celui de-al doilea au mărșăluit prin localitate cântând, scandând și purtând numeroase steaguri. La ora 9 aceștia și-au preluat candidatul cu strigăte neîntrerupte de „Eljen” (n.n. Trăiască, în limba maghiară) și l-au însoțit cu mari ovații la secția de votare. În acest partid, spiritele erau foarte agitate deoarece, după cum relata Gemeinde-Zeitung în nr. 49, unul dintre membrii organizației fusese înjunghiat mortal într-un incident excesiv, petrecut cu doar câteva zile înainte de alegeri. Ca măsură de precauție, pentru a preveni o ciocnire, ulanii (n.n. Cavalerie ușoară) staționați în localitate au fost detașați între cele două partide. Din nefericire, aceștia nu au reușit în totalitate să își îndeplinească misiunea. Lombay avea de partea sa cel puțin de trei ori mai mulți oameni; dar, cum mulți dintre ei nu aveau drept de vot, s-a trecut la departajare, proces ce a durat fără întrerupere de la ora 10 dimineața până după miezul nopții. De altfel, susținătorii lui Nikolics n-au avut prea multă vreme pentru plictiseală. Mai multe formații muzicale au cântat ca să treacă timpul. În plus, orice flămând sau însetat putea să-și astâmpere poftele gratuit. Mulți s-au înfruptat din bucatele oferite. Se zice că au fost consumați nu mai puțin de 2 boi întregi, mai mulți porci, nenumărate pâini, 70 de găleți de vin și 5 găleți de rachiu (n.n. În textul original: Eimer; unitate de măsurat volumul, egală cu circa 56 de litri). Susținătorii lui Lombay nu au avut nici muzică, nici masă liberă; cu toate acestea, și-au menținut mereu tonusul și și-au exprimat entuziasmul pentru candidatul lor prin strigăte constante de „Eljen” și „Zivio”. În afară de câteva glume făcute de băiețandri, votarea a decurs destul de bine pe tot parcursul zilei. Seara însă au început șicanările reciproce, iar militarii au împiedicat o confruntare majoră. Ambele partide au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și impune candidatul; la miezul nopții, alegători de ambele părți au fost ridicați din pat pentru a-și exprima votul. Inițial, Nikolics a avut mult mai multe voturi, dar spre final Lombay a preluat conducerea. Înainte de încheierea sesiunii, masa pe care scria comisia electorală a fost răsturnată brusc, luminile au fost stinse, procesele-verbale au fost luate, iar partidele s-au năpustit cu țipete îngrozitoare unul asupra celuilalt. Pentru a-i proteja, militarii au fost nevoiți să escorteze spre casă pe cei mai amenințați, adică membrii comisiei și alți câțiva domni, în timp ce soldații rămași au încercat în zadar să pună capăt revoltei. În localitate s-a dat alarma de pericol și s-au tras focuri de atenționare; în ajutor au venit femei și copii înarmați cu furci și sape. Susținătorii lui Nikolics au fost alungați în bătaie din tabără și au scăpat de la pieire sigură doar fugind rapid în căruțele pregătite de dinainte. Simpatizanții lui Lombay au luat apoi cu asalt birtul improvizat al nicolicilor, au consumat parțial ce mai rămăsese și au distrus restul. Au spart vesela, ferestrele și ușile și le-au ars. Apoi mulțimea surescitată s-a mutat în localitate, unde, de asemenea, au fost sparte multe ferestre. Tumultul a durat până în zori. Au existat multe vătămări, dar, din fericire, niciuna dintre ele nu a pus viața în pericol. Furtuna s-a potolit abia în timpul zilei, când oamenii încă mai cutreierau neliniștiți ulițele. Biroul judecătorului de scaun a dat cele mai stricte ordine ca nimănui să nu i se permită să fie văzut pe străzi după ora 9 seara. Porunca a fost respectată și nu s-au mai produs alte tulburări ale liniștii publice. - A doua zi prefectul a venit în Jimbolia, a anulat alegerile, a cerut retragerea steagurilor și, sub amenințarea celor mai severe sancțiuni, a interzis orice demonstrație zgomotoasă atât pentru baronul Nikolici, cât și pentru Lombay”.
Publicația Pester Lloyd[6] din Budapesta scrie că susținătorii lui Nikolics au amplasat butoaiele cu vin chiar lângă secția electorală, așa că „băutul a mers mână în mână cu votarea“. Pentru că victoria lui Lombay era evidentă, tabăra adversă a răsturnat masa pe care se vota folosind o frânghie legată pe ascuns de piciorul mesei. Noua sesiune a fost organizată în 28 decembrie, Nikolics fiind declarat câștigător.[7]
N-aș vrea ca descoperirea celor întâmplate în 1865 să fie doar prilej de a adăuga încărcătură istorică gării din Jimbolia și fostului loc al târgului. Dimpotrivă, prezentul text reprezintă o încercare de a atenționa asupra unui fapt verificat în nenumărate ocazii. Sesiunile electorale gestionate greșit provoacă falii deseori insurmontabile. Extazul febril indus de ideologii politice alungă acuratețea gândirii și stimulează delirul. Așa apare înspăimântătoarea diferențiere între mine și celălalt, bazată pe un raționament inadecvat realității: că departajarea între oameni se face pe criterii etnice, după culoarea pielii, în funcție de situația materială și alte asemenea. L-am mai prezentat pe medicul Karl Diel ca exemplu de abnegație și altruism, dar nu pot să n-o fac și de astă dată. Ce-ar fi fost dacă ar fi tratat în funcție de criteriile enunțate aici? Din fericire, alegerea bună se face cu mintea limpede, iar claritatea gândirii depinde de înlăturarea prejudecăților și de practicarea virtuții. Doar așa Duhul lămuririi se va cuibări întru noi.
Baronul Fedor Nikolics; Sursă: Károly Cserna, Public domain, via Wikimedia Commons
Note de subsol:
[1] Große Wahlexzesse; Gemeinde-Zeitung, Viena, 30 noiembrie 1865, an 4, nr. 48, p. 7;
[2] Ueber die Wahlbewegungen im Lande haben wir noch Einiges nachzutragen; Abendblatt des Pester Lloyd, Budapesta, 19 decembrie 1865, nr. 291, p. 2;
[3] Große Wahlexzesse; Gemeinde-Zeitung, Viena, 30 noiembrie 1865, an 4, nr. 48, p. 7;
[4] Ueber die Wahlbewegungen im Lande haben wir noch Einiges nachzutragen; Abendblatt des Pester Lloyd, Budapesta, 19 decembrie 1865, nr. 291, p. 2;
[5] Aus dem Banate; Gemeinde-Zeitung, Viena, 21 decembrie 1865, an 4, nr. 51, p. 6;
[6] Ueber die Wahlbewegungen im Lande haben wir noch Einiges nachzutragen; Abendblatt des Pester Lloyd, Budapesta, 19 decembrie 1865, nr. 291, p. 2;
[7] Telegramme. Gr.-Kikinda; Die Debatte, Viena, 30 decembrie 1865, an 2, nr. 359, p. 3.
Commenti