Theophil Soltesz este, cu siguranță, unul dintre artiștii care fac cinste Jimboliei. Operele sale transmit mesaje esențiale, înțelese nu prin cuvânt, ci prin culoare și prin formă. Deși este conectat la cultura universală, creând în interiorul canonului impus de aceasta, Theophil, prin înseși operele sale, rămâne fidel localității în care trăiește și identității ei. El procedează mai degrabă precum Stefan Jäger și nu asemenea lui Roman Cotoșman sau Rezső Burghardt „Zsombolya”, artiști jimbolieni excepționali, ale căror realizări nu sunt legate de subiecte autohtone. Până în prezent a lăsat moștenire Jimboliei șapte busturi ale unor personalități locale, naționale sau internaționale, mai multe obiecte aniversare ori comemorative, diferite piese de artă, precum și câteva mii de fotografii digitale, valoroase compozițional, care marchează viața orașului în ultimul deceniu.
Ducând mai departe talentul moștenit de la tatăl său, artistul a devenit de-a lungul timpului un membru de cinste al comunității. În 2023 s-au împlinit 28 de ani de la prima sa expoziție, cea care a declanșat un parcurs profesional dedicat spațiului natal, aspect deloc de neglijat în contextul în care valorile artistice tind să migreze către centrele culturale.
Până și nașterea sa stă tot sub semnul Jimboliei, aceasta petrecându-se în 20 mai 1972, Theophil László fiind primul născut al familiei Maria și László Soltesz, lui urmându-i la interval de un an Tibor Petru.
Singura perioadă de despărțire dintre Jimbolia și artist a fost momentul studiilor de specialitate. Dar parcă și această depărtare s-a petrecut pentru a accentua apropierea ulterioară. Ceea ce a realizat Theophil Soltesz pentru Jimbolia nu se poate face fără cunoașterea adevărată a locului și fără dedicare. După completarea ciclului gimnazial a urmat o importantă cotitură. În septembrie 1986 tânărul a început cursurile secției de pictură din cadrul Liceului de Arte Plastice „Ion Vidu”.
Deși în momentul de față este recunoscut în Jimbolia ca fotograf și videograf, primul nivel al formării profesionale este constituit de sculptură și modelaj. Szakáts Béla, unul dintre profesorii liceului, a observat înclinația lui spre înțelegerea volumelor și realizarea lor, așa că i-a recomandat să lucreze suplimentar. Sfatul s-a materializat, întrucât în tânărul Soltesz exista neadormită o virtute pe care o poartă și astăzi - smerenia. Au urmat câteva intervale fructuoase, caracterizate prin frecventarea intensă a bibliotecii și exercițiu în atelierul școlii - de obicei după amiaza, până la ora cinei - la care s-a adăugat interacțiunea noilor elevi cu cei din anii superiori.
Între 1990 și 1996 a studiat la secția de sculptură a Facultății de Arte Plastice din cadrul Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. La prestigioasa și longeviva instituție de învățământ superior a avut ocazia să își întărească calitățile artistice în sfera desenului, modelajului, a tehnicilor de transpunere, a compoziției, toate în consens cu noțiuni de istorie a artei. Trecerea la facultate s-a făcut în contextul schimbării regimului politic. Încă din ultimul an de liceu, în 1989, elevii își manifestau prin mici glume nevoia de libertate în ceea ce privește accesul la informație și exprimarea artistică. Prin urmare, debutul universitar s-a făcut pe fondul unei pofte extraordinare de a cunoaște și de a experimenta. Setea de informații l-a făcut pe Theophil Soltesz să își însușească bogate noțiuni artistice, îmbibate în duhul întrebărilor existențiale. A fost o vreme a interacțiunii cu ideile lui Eliade sau ale lui Cioran, cu mesajele transmise de capodopere cinematografice sau de concertele de muzică clasică sau jazz. Tânărul Soltesz al anilor '90 poate fi caracterizat ca o persoană aflată sub influența euforiei post comuniste, un statut care stimula efervescența dezvoltării celui ce avea să devină artistul Soltesz. Libertatea adusă de noul regim i-a permis să călătorească în scopul studiului. În cadrul unei excursii în Paris a descoperit o expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși, în timp ce la Budapesta a avut șansa unui schimb de idei cu studenți ai artelor decorative.
După finalizarea studiilor de licență a urmat un scurt popas la o fabrică de porțelanuri din Cluj, unde era modelor și, ca atare, realiza negative. Aici a lucrat la prepararea masei de turnare, a observat procesul de decorare și de ardere a vaselor ceramice. Concluzionând, se poate afirma că nu a fost un moment efemer, ci unul binevenit întrucât în acest fel și-a cizelat tehnica de turnare a ceramicii.
Prin 1997-1998 s-a întors la Jimbolia, însă nu singur, ci însoțit de doi artiști tineri și încrezători în viitor: Barbu Bejan și Călin Soproni. Planul lor era să înființeze o manufactură de produse ceramice decorative. Atelierul a fost organizat în curtea casei părintești a lui Theophil, aflată pe strada Liviu Rebreanu. Exista acolo un spațiu în care odinioară funcționa tâmplăria bunicului său. Acesta a fost convertit în conformitate cu noile nevoi și a căpătat, ca adaos, un cuptor pe lemne, dedicat arderii pieselor ceramice, care a fost denumit Margot. S-au produs atunci nu doar vaze și plachete, ci și alte tipuri de obiecte, în funcție de cerințele colaboratorilor arhitecți sau designeri din Timișoara. Pentru a exemplifica dedicarea trebuincioasă realizării artei, precum și munca depusă, vom aminti aici etapele necesare optimizării argilei. Artiștii alegeau o carieră de pământ din cadrul fostei Fabrici Bohn, o zonă excavată în așa fel încât malul abrupt să releve diferite straturi formate din felurite tipuri de argilă, dar și nisip. După extragerea manuală a materiilor prime umpleau câțiva saci, ce urmau a fi transportați până la atelier pe cărucior și bicicletă. Nisipul era folosit pentru a controla plasticitatea argilei fine sau, cu alte cuvinte, pentru degresarea acesteia. Acasă, printr-un proces numit barbotinare, transformau lutul într-un lichid gros, bine omogenizat, după care înlăturau impuritățile, ce constau de obicei din resturi de cochilii, apoi amestecau compoziția cu nisip și o turnau în tăvi mari de ipsos cu scopul de a extrage umiditatea. Materia devenea bună de olărit abia după ce trecea printr-un intens proces de frământare manuală.
Călin Soproni a plecat curând din Jimbolia, însă Barbu Bejan a locuit aici mai mulți ani, angajându-se la Școala Generală ca profesor de desen și lucrând concomitent cu Theophil Soltesz în diferite proiecte artistice. De altfel, și Theophil a activat în învățământ. La îndemnul tatălui său, în 1998 s-a angajat la Clubul Copiilor ca profesor de arte vizuale. Încă de la început a pornit cu ideea că nu dorește să rămână prea mult timp în sistemul educațional, așa că în anul 2000 a făcut trecerea înspre Șic Studio, o întreprindere la care se ocupa cu amenajările interioare și exterioare. Aici a rămas doar câteva luni.
Deși în biografia sa pot apărea perioade în care nu figurează că ar fi fost angajat, trebuie menționat că el a avut statutul de artist colaborator al Uniunii Artiștilor Plastici, ceea ce i-a permis să funcționeze ca liber profesionist.
În momentul de față numeroși jimbolieni știu despre Theophil Soltesz că este fotograf. Dragostea lui pentru un asemenea domeniu artistic a înflorit în timpul facultății de la Cluj. În prima jumătate a anilor '90 nu doar că fotografia ca amator, ci developa singur imaginile în spații cu totul neconvenționale. În 1996 a încercat să studieze fotografia în regim universitar, dar nu a trecut de examenul de admitere. Cu toate acestea, în 2004, îndeplinind funcția de Asistent Manager în cadrul Asociației de Dezvoltare Banat Ripensis, a avut ocazia să utilizeze un aparat de fotografiat digital, așa că începând din anul următor a frecventat, până în 2008, Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, secția Design multimedia. Deși activitățile în domeniul sculpturii și artei ceramice s-au desfășurat în continuare, frecvența lor s-a redus în fața producției de fotografie, film și grafică. Validitatea afirmației este demonstrată și de tematica cursurilor următoare, precum și de cea a expozițiilor pe care le-a organizat sau la care a participat. De exemplu, în 2007 a luat parte la proiectul Colaborare Interregională între televiziunile din România şi Ungaria al televiziunii locale din Makó, în urma căruia a acumulat noțiuni referitoare la realizarea emisiunilor TV. O altă activitate grăitoare în acest sens s-a petrecut în 2008, când a luat parte la proiectul Attention Neighbour al Centrului Cultural German din Timișoara, unde a dobândit noi deprinderi în domeniul jurnalismului și informării. De altfel, în toată perioada cuprinsă între 2005 și 2010, activitatea sa a fluctuat între realizarea de materiale publicitare pentru tipar și internet, videouri, proiectarea și realizarea de obiecte ceramice decorative.
Începând cu anul 2011, Televiziunea Locală Jimbolia a devenit principala ocupație a lui Theophil. Meticulozitatea și atenția asupra detaliilor s-au materializat în grafica și montajul video. Fie că vorbim despre rubrica de știri săptămânale ori de diferite materiale documentare, amprenta artistului se poate observa în majoritatea. Cadrele necesare montajului, modalitatea în care acestea sunt capturate, corecția de culoare a videoului final sunt doar câteva dintre activitățile pe care le face constant. La acestea se adaugă fotografierea în cadrul diferitelor evenimente ce au loc pe plan local. Iar după ce procesul de surprindere a imaginilor este încheiat, urmează unul nou - acela de editare.
După cum s-a amintit deja, Theophil Soltesz este autorul a șapte busturi. Șase dintre ele sunt realizate din bronz, iar unul, cel al doctorului Karl Diel, din beton. Acesta a fost făurit chiar la finalul facultății de la Cluj, fiind inaugurat în 17 mai 1996.[1] Pentru a pune bazele a ceea ce avea să devină Aleea scriitorilor, Theophil a conceput mai întâi bustul lui Mihai Eminescu, dezvelit la 12 ianuarie 2001.[2] A urmat reprezentarea lui Peter Jung, poet german din Jimbolia, al cărui monument a fost inaugurat în 10 august 2001.[3] Un an mai târziu, în 8 martie 2002, s-a materializat și imaginea scriitorului național maghiar Petőfi Sándor.[4] Toate cele trei busturi care formează Aleea muzicienilor - George Enescu[5], Emmerich Bartzer[6] și Bartók Béla[7] - au fost inaugurate în 5 august 2006.
Creativitatea de care a dat dovadă de-a lungul timpului a făcut ca artistul din Jimbolia să fie parte a unor tabere de creație și expoziții:
● 17-28/07/2017, Simpozionul de ceramică raku „Breasla (în)Semnul Omului”, Muzeul Stefan Jäger, Jimbolia;
● 25/06 - 05/07/2016, Tabăra de creație ceramică raku „Das Brot - Pâinea”, Muzeul Stefan Jäger;
● 06/05/2016, Expoziția de fotografie „Stefan Jäger - ecouri cotidiene”, Palatul Administrativ, Baia Mare;
● 28/05/2016, Expoziția de fotografie „Stefan Jäger - ecouri cotidiene”, Castelul Károlyi, Carei;
● 20/08/2015, Expoziția taberei de creație „Etnos altfel”, Galeria Helios, Timișoara;
● 24/07/2015, Expoziția taberei de creație „Etnos altfel”, Casa de Cultură a Orașului Jimbolia;
● 29/05/2015, Expoziția de fotografie „Stefan Jäger - ecouri cotidiene”, Muzeul Stefan Jäger, Jimbolia;
● 13/12/2014, Expoziția de fotografie „Prima literă”, Muzeul Stefan Jäger, Jimbolia;
● 01/12/2014, Expoziție de fotografie „Generații” Casa de Cultură a Orașului Jimbolia;
● 25/07/2014, Expoziția de fotografie „Jimbolia 360 - viziuni paralele”, Casa de Cultură a Orașului Jimbolia;
● 02/08/2013, Expoziția de fotografie „Pescari de lumină”, Casa de Cultură a Orașului Jimbolia;
● 24/05/2013, Expoziția de fotografie „Jimbolia - dincolo de obiectiv”, Casa de Cultură a Orașului Jimbolia;
● 17/02/2013, Marea Hoinăreală, o expoziție itinerantă de fotografie dedicată României, Clubul Țăranului Român, București;
● 03/08/2012 „Fotografii pentru suflet”, expoziţie de fotografii cu scopul strângerii de fonduri destinate renovării Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Vendelin” din Jimbolia;
● 28/11/2009, Expoziţie de grup „Însemnări vizuale la Jimbolia” Muzeul Naţional, Zrenjanin, Serbia;
● 25/10/2009, Expoziţie de grup „Însemnări vizuale la Jimbolia” Galeria Terra, Kikinda, Serbia;
● 17/09/2009, Expoziţie de grup „Însemnări vizuale la Jimbolia” Galeria Helios, Timișoara, România;
● 2000, Expoziţie de grup de grafică şi ceramică, Muzeul „Stefan Jäger” Jimbolia;
● 1996, Expoziţie de grup Festivalul de artă studențească „Student Fest” Timişoara;
● 1995, Tabără de creație „Trilogie der Steine” Schrems, Austria.
Pe plan familial, Theophil Soltesz s-a căsătorit cu Mihaela Imbrișcă în 15 septembrie 2007, având împreună doi copii - pe Luca Adam, născut în 22 noiembrie 2011 și pe Sara Maria, născută în 5 august 2013.
Este o dovadă de bună cuviință să spunem despre Jimbolia că identitatea ei este aparte față de contextul național românesc, aceasta fiind dată de melanjul dintre etniile conlocuitoare, așezarea geografică și migrarea de la o administrație la alta. Ceea ce în Jimbolia poate fi înțeles ca firesc, pentru alte zone ale țării ar reprezenta o curiozitate. Exemplul grăitor este cazul în care o plimbare pe străzile localității îți relevă cuvinte specifice mai multor limbi. La fel stau lucrurile și atunci când vine vorba de Theophil Soltesz - un etnic maghiar, de naționalitate română, crescut într-un spațiu cu puternică influență germană. Un om simplu, care nu iasă în evidență atunci când trece pe lângă tine, dar care, prin mâinile și prin sufletul său, contribuie la întruparea simbolică a unor valori autohtone ce nu trebuie nicicând uitate.
Note de subsol:
[1] Schenk, Anton; Tonța, Walter; Fünfzig Jahre Arbeit zum Wohle des Menschen Dr. Karl Diel; Heimatblatt Hatzfeld 19, 2012; p. 187;
[2] Vastag, Hans; Vastag, Johann; Die Hatzfelder Rumänen; Heimatblatt Hatzfeld 10, 2003; p. 79;
[3] Neuigkeiten und Kurznachrichten aus unserer Heimatortsgemeinschaft und aus Hatzfeld; Heimatblatt Hatzfeld 9, 2002; p. 6;
[4] Neuigkeiten und Kurznachrichten aus unserer Heimatortsgemeinschaft und aus Hatzfeld; Heimatblatt Hatzfeld 10, 2003; p. 7;
[5] Jirkowsky, Hans; Mit Trachtenpaaren bei den Hatzfelder Tagen. Hatzfelder Deutsches Forum 2006; Heimatblatt Hatzfeld 4, 2007; p. 16;
[6] Tonţa, Walter; HOG setzt kulturelle Schwerpunkte. Ein Text- und Bildbericht von den 9. Hatzfelder Tagen (4. – 6. August 2006); Heimatblatt Hatzfeld 14, 2007; p. 18;
[7] Jirkowsky, Hans; Mit Trachtenpaaren bei den Hatzfelder Tagen. Hatzfelder Deutsches Forum 2006; Heimatblatt Hatzfeld 4, 2007; p. 16.
*Textul a fost publicat în anul 2023 în Personalități din Panteonul Jimboliei, volumul V, coordonat de Dragomir Ciobanu.
Comments