Necesitatea de recreere, de petrecere a timpului liber într-un mod destins, a determinat apariția ștrandurilor pe teritoriul Jimboliei. În cele ce urmează vom vorbi, în linii mari despre două dintre ștrandurile care au existat în localitate, și anume Ștrandul Threiß și Ștrandul Bohn. Ambele spații de relaxare s-au înființat în jurul anilor '20, '30. Înaintea lor, însă, în jurul anului 1900 exista în Jimbolia o baie publică cu aburi, care funcționa după un anumit program diferențiat pentru bărbați și femei. (4) Existau aici vane, dar și un bazin unde se puteau lua lecții de înot.
Ștrandul Threiß, realizat pe lângă Clubul Sportiv Hertha, cuprindea bazine, cabine de schimb și un restaurant, aici desfășurându-se și competiții de înot. (1) Bazinele de lemn erau scufundate într-una din carierele celei de a doua fabrici de cărămidă a lui Threiß. (2) Restaurantul ștrandului se afla într-o clădire cu turn având camere la mansardă și o terasă acoperită. De asemenea, aici exista și un pavilion utilizat de formații de muzică. Ștrandul era frecventat, în principal, de persoanele din oraș și de locuitorii din estul Jimboliei. (3)
Ștrandul Bohn se afla în interiorul fabricii. Acesta avea bazinele scufundate într-un lac cu o adâncime de 4 până la 6 metri. Bazinul mare avea următoarele dimensiuni: 30 de metri lungime, 5-6 metri lățime și 1,2-1,8 metri adâncime. În afara spațiilor special amenajate înotul era interzis, fapt făcut cunoscut prin mai multe semne de avertizare scrise în limbile română, maghiară și germană. Ștrandul era împărțit în două secțiuni. O parte era dedicată funcționarilor fabricii și clienților plătitori, iar cealaltă era destinată muncitorilor întreprinderii, care aveau accesul gratuit. La început existau 30 de cabine de ambele părți ale ștrandului, dar în 1937 au fost adăugate încă 20 în partea "domnească". (3)
Ștrandul Bohn era frecventat de locuitorii din cartierul Futok și din partea de vest a localității. În perioada interbelică, în fiecare duminică, atmosfera era întreținută de formația lui Fraunhofer din Comloșu Mic. Se puteau achiziționa băuturi răcoritoare precum sifon sau șpriț de zmeură, bere, șpriț de vin, sandviciuri, cornuri, friptură de vită și, uneori, chiar și pește. Exista și o plajă din nisip de aproximativ 100 mp. Tot aici se putea juca tenis de masă, bowling, se puteau face sărituri de pe o trambulină de 2 metri și, în luna iulie, se organiza un festival, care testa îndemânarea la înot sau la pescuit. (3) Conform domnului Francisc Jung, la Ștrandul Bohn exista o scenă folosită în cadrul unor evenimente de divertisment, un ring de dans, un teren de volei, spații pentru șah și rummy. Terenul de fotbal avea o fundație realizată din materiale ceramice care asigura un drenaj bun. În 1937 s-a făcut încă un bazin cu o lungime de 30 de metri. Bazinul a fost construit pe mal și lansat pe apă asemenea unui vas. La finalul anilor '30 s-a construit o clădire din cărămizi, care să fie folosită de proprietarii fabricii și de funcționari. (3)
Ambele ștranduri au fost desființate în anii' 60.
Abia în 1974 s-a înființat un nou ștrand în localitate. Acesta avea un bazin de 50 m lungime și 2 m adâncime, deținea cabine de schimb și două terenuri de tenis de câmp, dar și mese de tenis de masă și un chioșc cu băuturi răcoritoare. În 1982 s-a realizat și un bazin cu o adâncime mai mică pentru cei care nu înoată. De asemenea, ștrandul, care există și în prezent, este alimentat cu apă termală. (3)
Bibliografie:
Josef Koch; Hatzfelder Ortsgeschichte în Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, 1991;
K. H. Gross; Die Bohnschen Ziegelfabrik în Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld,1991;
Franz König; Die Hatzfelder Freibäder; Heimatblatt Hatzfeld 17, 2010; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld; p. 113
Zsombolyaer Zeitung, An XX, Nr. 29, 21 iulie 1907, p. 2;
