Povestea… înlănțuire de fapte, personaje, lupte, victorii, înfrângeri, dezamăgiri, candoare și ură, bunătate și cruzime. Creștem din poveste în poveste. Până la un punct suntem încredințați că binele va triumfa, că lumina va acapara negura. Gradual cunoaștem lumea, iar odată cu descoperirea ei ni se răstoarnă și convingerile. Deznădăjduiți, începem să fugim de basme, să le evităm, să ne complacem în rutina monopolizantă. Dar câteodată zărim crâmpeie de speranță licărind în zare, și atunci realizăm că identitatea noastră și povestea sunt indisolubile. Devenirea insului e puternic legată de capacitatea-i de a asculta, a cerne și a-și asuma înrâurirea identitară. Fiecare dintre noi, cu-n bagaj mai îndesat ori mai lejer, ne purtăm poveștile pas cu pas. Dar de ce nu știm să le exprimăm? De ce suntem deficitari în a le împărtăși nu doar ca indivizi, ci și ca grup, comunitate?
În perioada 27 octombrie - 3 noiembrie 2024 am participat, în calitate de reprezentant al Muzeului Presei „Sever Bocu”, la o vizită de studiu în Islanda, cu tematica Storytelling in Museums. De-a lungul zilelor petrecute în țara cu peisaje uluitoare și cu instituții culturale înrădăcinate adânc în memoria colectivă, am descoperit o sumedenie de oameni care relatează cu mândrie înșiruirea evenimentelor istorice care i-au șlefuit de-a lungul vremii. Aceste lămuriri succesive sunt încrustate în obârșia islandezilor. Că-i vorba despre Institutul „Arni Magnusson”, Eldheimar Museum, Westman Islands Culture House, Herjólfsdalur, Lava Museum, Parcul Național Þingvellir, Casa Norvegiană din Stykkishólmur, Frystiklefinn, Parcul Regional Snaefellsnes ori de străzile Reykjavikului, peste tot am întâlnit oameni care își asumă statutul de povestitor. Dar nu-ți îndrugă verzi și uscate. Dimpotrivă. Naturalețea și autenticitatea cu care relatează amănuntele te acaparează. Vorbele te învăluiesc precum un abur cald care te capturează într-o îmbrățișare și începe să te poarte pe firul poveștii transpunându-te totalmente.
Revenind din această ușoară reverie, ajung pe meleagurile autohtone și nu pot să nu îmi pun niște întrebări ce-mi mistuie gândurile. Cu ce ne alegem după ce vizităm un muzeu? Este această experiență una pe care ne-o dorim cu adevărat sau mai degrabă o convenție a aparențelor? Probabil că asemenea interogații răsună în mintea tuturor celor care au realizat, măcar o dată, un tur ghidat. Uneori simți de la început că grupul ce-ți stă în față nu-i adept al ascultării și însușirii vorbelor expuse. Alteori ai certitudinea contrariului. Dar dacă ești tu cel care n-are adeneul de povestitor? Dacă ești tu cel care nu creează o intrigă incontestabilă? Dacă tu ești cel care nu-i convins de înrădăcinarea-n sine a identității, a mândriei cumpătate, a specificului local?
Această chestionare oarecum retorică emanată de-a-ntregul rândurilor așternute într-o (dez)ordonată aducere-aminte e menită să releve o mâhnire mocnită ce-ndeamnă la o altă întrebare: de ce nu știm să spunem povești? De astă dată ofer și răspuns. Nu știm pentru că nu credem în ele. Nu conștientizăm cu adevărat puterea lor de a întemeia punți între oameni și culturi. Nu ne identificăm cu esența acestora și astfel nu reușim să le atingem miezul ori să îl transmitem celorlalți. Poveștile-s mijloacele ideale pentru conturarea unei identități limpezi a comunităților. Prin intermediul lor, domenii precum turismul, cultura ori gastronomia pot înflori. Trebuie doar să avem voință, sufletul deschis, să renunțăm la prejudecăți și individualism și să ne aducem aportul înspre crearea societății în care ne dorim cu toții să trăim. E nevoie să îndrăznim să facem primul pas. Atât.
Închei astă scriere încâlcită – în care dacă, de ce și poveste se întâlnesc la tot pasul într-o repetiție ce-i departe de a fi o figură de stil – cu un îndemn. Haideți să descoperim împreună binefacerile pe care poveștile pot să le creioneze în comunitatea noastră!
Storytelling in Museums este o inițiativă bilaterală implementată de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, în calitate de Operator al Programului RO-CULTURA, finanțată cu sprijinul Granturilor SEE 2014-2021 prin Fondul Național Bilateral, gestionat de Punctul Național de Contact din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
Autor: Maria-Cristina Dema
Comments