top of page

„Corul acarilor” din Jimbolia - 1938

Între comunitate și membrii ei există un perpetuu proces de activare reciprocă. Mai mulți inși, în urma unirii prin însușirea acelorași valori culturale, formează comunitatea. Aceasta nu este doar o reprezentare a indentității membrilor ei, ci și o idee lucrativă. Așadar, insul se îngrijește, prin ideea abstractă a comunității, de bunăstarea sa și a aproapelui. Individualitatea, fără comuniunea prin îmbrățișarea acelorași valori culturale, se pierde în individualism.


Prin urmare, fie că realizăm sau nu, investiția în cultură nu este opțională! În acest sens, aducem următorul exemplu jimbolian: „La Jimbolea, o proaspetă înfiripare de comunitate ortodoxă românească, după cum aflăm, există un harnic cor, înfiinţat acum patru ani, de C. Sa parohul locului Gh. Cotoşman. Corul acesta a dat, în seara de Bobotează (zi, în care membrii lui, în majoritate acari de cale ferată, au fost liberi), un foarte reuşit concert, recoltând pe lângă un mare succes moral, religios, cultural şi naţional, încă şi un frumos venit material, de peste 8000 Lei, destinat pentru cumpărarea unui clopot la nouzidita lor biserică. Concertul a fost deschis prin cuvântarea părintelui local, urmându-i o colindă de Muzicescu, cântări corale şi două piese teatrale, scurte şi edificatoare. Corul a fost condus de d. Toconiță. Observăm, că Jimbolea are o populaţie românească redusă, în mare parte flotantă, la a cărei închegare socială contribue, pe lângă biserică, şi corul amintit, prin ale sale bogate realizări culturale şi româneşti. In fiecare an a dat câte 2—3 concerte şi serate culturale, având mare răsunet până şi în masa mare a streinilor din Jimbolea. [...] Corul îşi are steagul propriu, din matasă brocată, iar coriştii poartă uniforma corului, care face frumoasă impresie streinilor. La toate acestea realizări a contribuit, în mare parte şi însufleţirea dirigentului de cor Ioan Toconiță, funcţionar Ia Pretură şi mare cântăreţ de strană. Bine înţeles, avem de a face şi cu vredniciile părintelui Gh Cotoşman al locului.” („Dela frontiera apuseană.”; „Biserica și Școala”, Anul LXII, Arad, 30 ianuarie 1938, Nr. 5)






7 afișări0 comentarii
bottom of page