Al VIII-lea articol pe care Casa de Cultură a Orașului Jimbolia îl propune în vremea șederii acasă are ca subiect principal stațiile de cale ferată care au existat de-a lungul timpului în Jimbolia. Noi știm de două, dar se pare că au fost patru. Chiar dacă la acest număr se ajunge forțând un pic nota, totuși povestea acestor porți de însemnătate pentru comunitate merită retrăită.
Finalul anului 1857 a reprezentat un punct de seamă în cronologia devenirii localității. În acel an, în data de 15 noiembrie, s-a dat în folosință stația feroviară, realizându-se astfel un pas gigantic înspre dezvoltare. Este important de știut că, evident, clădirea despre care vorbim se afla tot în partea de nord a localității, dar că era altă construcție, nu cea de acum.
Ba mai mult, edificiul de astăzi nu servește nici măcar ca a doua construcție destinată transportului feroviar. Asta pentru că în anul 1895 s-a dat în folosință linia ce lega Jimbolia de Modoș. Așadar, în partea de est a localității, s-a clădit o nouă stație, care, după cum bine știu jimbolienii, există și astăzi, dar care și-a pierdut funcționalitatea.
Trei ani mai târziu, în 1898, a apărut și cea de a treia. Ea a reprezentat punctul final al liniei cu ecartament îngust ce străbătea moșia Csekonics. Stația s-a aflat lângă cea veche, în nord. În Heideblatt apare următoarea informație: „Die Endstation befand sich unmittelbar neben dem Hauptbahnhof” (această stație se afla imediat lângă gara principală). Nu zice că făcea parte din gara principală. Informația este întărită și de o afirmație a profesorului Detlef Strunk, care susține că este vorba, de fapt, despre „o gară în gară”.
În sfârșit, cea veche, având o vechime de aproape 50 de ani nu a mai corespuns necesităților vremii. Prin urmare, s-a luat decizia ridicării unei clădiri noi, trainice. Abia aceasta este clădirea pe care jimbolienii de astăzi o numesc „gară”. Ea a fost dată în folosință la începutul anului 1900 și a costat 70000 de guldeni. Cea veche se pare că a fost dărâmată, deși un feroviar al actualității afirmă contrariul. *Multe informații sunt preluate din articolul „Ohne Eisenbahn keine Entwicklung” scris de Prof. Hans Bräuner, în suplimentul „Heideblatt” al publicației Neue Banater Zeitung, 1974. Imagine din colecția personală.
