Muzica, acea înlănțuire de sunete îmbinate cu scopul de a transmite ceva, e peste tot în jurul nostru. Uneori o ascultăm conștient, alteori involuntar, căci ea răsună chiar și din locuri de unde ne așteptăm cel mai puțin. Indiferent de preferințele individuale, trebuie să știm că există și un sunet cultivat, cizelat, realizat cu scopul de a rezista vremurilor și trendurilor. Walter Kindl este o persoană a cărei cale a trecut din plin prin muzică, fie că vorbim despre meseria de dascăl, cea de dirijor sau despre restaurarea unor orgi din diferite biserici romano catolice. Însă este demn de menționat faptul că nici măcar înainte de admiterea la Conservator nu se vedea transformând muzica într-o meserie, ci doar ca un finisaj al unei pasiuni ce s-a născut în copilărie.
Cum a ajuns Walter Kindl să studieze muzica?
Banatul multicultural și interetnic este spațiul pe care Walter Kindl și l-a însușit ca fiind acasă și în care s a format și a evoluat înspre omul pe care îl cunoaștem în prezent. Chiar dacă în 24 noiembrie 1943 a venit pe lume în Lovrin, această așezare nu a fost niciodată mai mult decât locul natal. A trăit 40 de ani în Comloșu Mare, un spațiu în care șvabii și românii conviețuiau în bună înțelegere, aici făcând clasele primare. Își amintește că perioada copilăriei a fost una fericită. În ciuda faptului că în 1945 etnicii germani au fost deposedați de averi, familia Kindl nefăcând notă discordantă, nu a conștientizat o schimbare care să îi afecteze starea de spirit specifică perioadei în care grijile nu sunt o noțiune închegată. Acest lucru i s-a datorat mamei sale, sub grija și dragostea căreia a crescut. Ea muncea grădina, era o croitoreasă iscusită și a îndeplinit și funcția de sacristan, fapte care i-au ajutat să ducă o viață modestă, dar senină. Domnul Kindl vede perioada respectivă ca fiind una benefică pentru dezvoltarea lui, cumpătarea fiind una dintre aptitudinile pe care le-a dobândit încă de pe atunci. Și tot începând cu o vârstă fragedă a îndrăgit muzica. Totul a început în clipa în care mama dumnealui a fost chemată de călugărițele vincentine din comună, care aveau în grijă fete orfane, să țină un atelier de croitorie. În timpul în care mama lucra, copilul s-a întâlnit cu sunetele create de apăsările clapelor unui pian. Maica stareță interpreta diferite piese la acest instrument muzical, fapt ce a stârnit admirația în ochii micuțului. Așa se face că a încolțit în el dorința de a învăța să cânte la pian. De la dorință până la îndeplinirea ei nu a fost cale lungă, deși pe parcurs au mai survenit niște schimbări. Cert este că aici a început Walter Kindl să guste armonia oferită de sunetele ordonate.
Pentru a-și continua studiile în limba germană a fost nevoit să meargă la cursuri la Teremia Mare. Din cauza faptului că stătea la internat, iar orele se făceau inclusiv sâmbăta, în perioada 1954-1957 nu a mai reușit să adauge cunoștințe domeniului muzical. Însă în vremea liceului balanța se echilibrează, ba chiar începe să încline înspre hrănirea acestei pasiuni. Lipova, căci aici a urmat acest ciclu de învățământ la sugestia unui membru al familiei, i-a scos în cale persoane importante, care au contribuit la șlefuirea personalității tânărului. Una dintre ele a fost profesorul de muzică, alături de care petrecea timpul ascultând felurite piese la patefon ori sorbind cu insațietate informațiile din cărțile pe care dascălul i le împrumuta. Prin intermediul aceluiași profesor îi întâlnește pe Vasile Varga, pictor, și pe soția acestuia, E. Costescu, critic de artă. Alături de ei pășește pe tărâmul culturii, al tușelor de culoare care transmit idei, amprenta discuțiilor purtate rămânând încrustată în devenirea tânărului. Tot în perioada liceului are, după cum el însuși afirmă, norocul orb de a avea un profesor de istorie universală care cunoștea șapte limbi străine. Întâlnirile erau memorabile, un episod de care Walter Kindl își aduce aminte fiind cel în care profesorul i-a recitat un fragment în limba greacă din Iliada. Niciodată orele petrecute cu dascălul nu erau suficiente, iar franceza, latina și engleza, motivul principal al întrunirilor, erau uneori puse pe loc secund în detrimentul discuțiilor despre cultură. Afirmă că de la acest profesor a dobândit multe informații de cultură generală, dar simte încă marele regret că nu a avut limpezimea de a fi învățat și limba greacă.
Încă de când a ajuns la Lipova a continuat să exerseze pianul, lucru ce l-a adus în atenția unei profesoare foarte bune, ale cărei meditații nu și le permitea. Aceasta îl invita să cânte alături de elevii ei ori să le țină locul când lipseau. A început să facă și ore de canto, să asculte emisiuni muzicale la radio, să cânte din Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart ori Ludwig van Beethoven, să meargă la Radna să cânte la orgă. Toate aceste acțiuni au survolat în jurul profesorului de muzică și al soției acestuia. Astfel se naște în mintea tânărului o întrebare firească: ce trebuie să fac pentru a ști mai multă muzică? Iar răspunsul este la fel de natural: să merg la Conservator. Aceste gânduri i se deslușesc în contextul în care dorește să studieze muzica doar pentru a-și îmbogăți cunoștințele în acest domeniu și pentru a-și hrăni pasiunea. Adevăratul plan pe care îl avea în minte era să devină medic, în această meserie văzând un mod bun de a-ți câștiga traiul. Niciodată nu și-a imaginat că își va câștiga existența din muzică, însă îl entuziasma atât de tare încât i-a dat prima șansă. I-a transmis ideea și profesorului de muzică, astfel a urmat o perioadă intensă de pregătire, căci pentru a putea intra la Conservatorul de Muzică „Gh. Dima” din Cluj Napoca era nevoie să cunoască solfegiu și să stăpânească dictarea muzicală. A reușit să treacă probele necesare, așa că perioada 1961-1966 este cea în care și-a însușit mult doritele cunoștințe în domeniul muzical.
Medicina încă rămăsese planul principal al tânărului, mergând incognito, în timp ce urma Conservatorul, și la cursurile Facultății de Medicină din Cluj. Un aspect important pe care nu îl luase în seamă a fost acela că, indiferent de rezultatele pe care le putea obține la această a doua facultate, nu mai avea dreptul de a primi bursă. Astfel că în urma unei discuții cu mama dumnealui decide să renunțe definitiv la idee.
Acțiunile extraordinare pe care Walter Kindl le-a făcut la Jimbolia
Procesul de însușire a unor noțiuni noi și cel de învățare continuă au fost pentru Walter Kindl întotdeauna importante, așa că de multe ori se afla în bibliotecă. Iar aici, având avantajul cunoașterii unor limbi străine și fiind o persoană meticuloasă, observa unele scăpări în ceea ce privește atribuirea pe categorii a cărților ce dezbăteau teme din domeniul muzicii. Personalul instituției l-a apreciat cunoscându-i îndemânarea și atenția la detalii, astfel că la finalul facultății, înainte de repartizare, tânărul a luat în calcul și posibilitatea de a lucra în cadrul bibliotecii. Acest lucru nu s-a concretizat. Așadar, din 1966 a început să lucreze ca profesor de muzică în cadrul liceului din Jimbolia.
Odată ajuns în mica localitate din vestul țării a început să insufle pasiunea sa și elevilor cărora le era dascăl, dar nu numai. Pe lângă faptul că pregătea corul liceului, a înființat un grup coral pentru cetățenii orașului, o orchestră semisimfonică și o orchestră de cameră. În anul 1970, ideea de a organiza o serată cu prilejul a 200 de ani de la nașterea compozitorului Ludwig van Beethoven i-a oferit un nou suflu. Astfel că a început o perioadă intensă de pregătire a corurilor, soliștilor și orchestrei pentru ca la finalul anului, în 19 decembrie, spectacolul să poată fi pus în scenă. Publicația Neue Literatur notează despre acest eveniment: „Abia se stinsese ultimul acord al finalului strălucitor, când au început aplauzele furtunoase. Dirijorul, profesorul Walter Kindl, a trebuit să se arate încă o dată publicului, orchestra s-a ridicat și ea în picioare și a făcut și ea o plecăciune.” [Nucă, Adrian; Beethoven-Feier in Hatzfeld; Neue Literatur; București, 1 februarie 1971, p. 125; ] Adrian Nucă, autorul articolului, scrie următoarele: „În numele tuturor jimbolienilor, cred că pot să-mi exprim recunoștința față de profesorul Walter Kindl (27 de ani) pentru acest spectacol și să-l felicit pentru acest strălucit succes. Prin muncă asiduă și perseverență, el a realizat ceea ce mulți nu ar fi întreprins de la bun început. Îi doresc profesorului Walter Kindl multe alte asemenea succese în cariera sa de profesor de muzică la liceul nostru.” [Idem; ]
În 1972 a fost prezentată opera Orfeu și Euridice a compozitorului german Christoph Willibald Gluck. Pentru organizarea evenimentului a fost necesară o adevărată desfășurare de forțe, având în vedere că totul a fost realizat doar de persoane din Jimbolia - decor, efecte scenice, costumație, coregrafie ș.a. A fost nevoie de multă implicare, însă profesorul Kindl nu s-a ferit de muncă. În timpul în care nu avea ore, învoia elevii de la discipline mai facile pentru a face pregătire individuală cu ei. Însă pentru că înțelegea cât de importantă este educația și rolul fiecărei materii, încerca să îi ajute pe educabili. Așa că pe lângă repetițiile muzicale, adesea s-a ocupat și de calcule matematice, ajutându-i pe elevii care aveau lacune să revină la zi. Tot efortul a fost răsplătit cu un succes ce a determinat punerea în scenă a acțiunii încă de două ori. Dintr-un articol din 1972, din colecția personală a domnului Kindl, aflăm următoarele: „În cele trei roluri principale au fost Adrian Nucă - în rolul lui Orfeu, Elisabeth Kenderesi - în rolul Euridice și Monika Baialici - în rolul lui Eros. Poate că cei trei soliști nu au voci mature, dar au impresionat prin puritate muzicală și, mai ales, prin dăruire autentică față de roluri și față de muzică. Un merit special pentru această interpretare îi revine profesorului de muzică Walter Kindl, care a dirijat și orchestra cu vervă, dar și cu precizie. [...] Directorul adjunct al școlii, profesorul Hans Bräuner, a acordat, de asemenea, întregul său sprijin organizatoric și profesional pentru această întreprindere dificilă. Profesorul Karl Hans Gross [...] a creat cu mijloace modeste o scenografie general admirată. Profesoara Ingrid Schwarz a folosit multă imaginație cu baletul: mai puțină acrobație, mai multă expresivitate. Au fost aproximativ 150 de participanți în cor, balet și orchestră (...). Marile scene ale corului și baletului au primit o binemeritată recunoaștere din partea publicului.”
Anul 1977 l-a avut din nou pe Beethoven în prim plan, împlinindu-se 150 de ani de moartea sa. Despre pregătirea acestui eveniment scrie publicația Neuer Weg în 13 aprilie 1977: „Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea lui Ludwig van Beethoven, Walter Kindl, profesor de muzică la Liceul din Jimbolia, pregătește un program. Participă elevi din anii I-IV, precum și numeroși iubitori de muzică din localitate. Programul serii Beethoven cuprinde lucrări instrumentale, printre care Romanța în Fa major, mai multe sonate pentru pian, triouri, cântece pentru voce și pian, Uvertura Egmont și «Oda bucuriei » din Simfonia a IX-a.” [Vastag, Michael; Beethoven-Abend in Vorbereitung; Neuer Weg, București, 13 aprilie 1977, p. 4;]
Perioada pe care a petrecut-o la Jimbolia ca profesor de muzică a fost una în care localitatea a răsunat prin glasurile și instrumentele membrilor corurilor sau fanfarei, publicația Neuer Weg scriind următoarele: „Walter Kindl [...] a cucerit pentru muzică întregul oraș, duce mai departe tradiția unui Linster și a unui Bartzer și clădește pornind de la moștenirea lor.” [Engelmann, Franz; Ein Tag der offenen Tür; Neuer Weg, București, an 24, nr. 7348, 20 decembrie 1972, p. 6;]
Walter Kindl și activitatea sa de până acum
De-a lungul timpului, în sistemul de învățământ au survenit felurite schimbări, toate în defavoarea muzicii, lucru ce a pus în sufletul dascălului o brumă a dezamăgirii. Dar pentru că încă din anii ‘70 a început studierea intensă a orgilor, având deja la activ reparații ale unor astfel de instrumente, i s-au ivit noi oportunități în acest plan. Bunăoară, în anul 1986 a fost detașat din învățământ la Sinaia, unde aveau loc lucrări de renovare și restaurare ale Castelului Peleș. Orga de la primul etaj avea nevoie de intervenții, astfel că timp de doi ani, până în 1988, a lucrat aici. Timpul petrecut în afara sălilor de clasă l-a determinat să ia decizia radicală de a-și da demisia din învățământ, însă cariera sa de dascăl avea să capete mai târziu alte valențe.
Din anul 1985 a început să organizeze vecernii muzicale la Domul Romano-Catolic din Timișoara, iar din 1988 a devenit capelmaestru, organist și director al Oficiului Diecezan de Muzică Sacră în cadrul aceleiași entități. În 1992 dobândește gradul academic de Doctor Philosophiae în domeniul muzicologiei, oferindu-i-se, de către Universitatea din Leipzig, calificativul cum laude. Un an mai târziu, la insistențele unor profesori, își reia activitatea de îndrumător, însă de data aceasta în mediul universitar. Pentru început ocupă postul de conferențiar universitar apoi cel de profesor universitar la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara. Din anul 1994 a fost cancelar, îndeplinind ulterior funcțiile de prodecan și decan (2008-2012).
Interesul lui Walter Kindl pentru muzică a fost transpus și în diferite lucrări didactice sau cărți, dintre care amintim:
Culegeri de arii și duete preclasice, Editura Universității de Vest, 1996;
Aspecte de scriere polifonică, Editura Universității de Vest, 1997;
Orga - considerații tehnice și de construcție, Editura Universității de Vest, 1999;
Muzica secolului XX, Editura Universității de Vest, 2000;
Istoria muzicii universale (curs recapitulativ), împreună cu lect. univ. dr. Rafaela Carabenciov, Editura Universității de Vest, 2010;
Dicționar de orgă (coautor), Editura CEOS, Belgia, 2000;
Orgel (coautor), Editura Bärenreiter, Germania, 2001;
Orga în Banat - Repere istorice, Editura Pardon, Timișoara, 2007;
Vade mecum, musica! O istorie ilustrată a muzicii universale, vol. I, Editura Universității de Vest, 2007.
Dorința de a transmite muzica spre cât mai multe persoane s-a reflectat și în numărul mare de recitaluri și concerte pe care le-a susținut în calitate de organist și dirijor pe plan intern sau internațional. Spicuim câteva dintre marile lucrări vocal-simfonice: Te Deum de Anton Bruckner, Missa în Re major de Antonín Dvořák, Stabat Mater de Franz Schubert, Oratoriul de Paști de Johann Sebastian Bach, Missa „Credo” de Wolfgang Amadeus Mozart, Oratoriul Christus am Ölberge, Missa în Do major de Ludwig van Beethoven, Te Deum de Hector Berlioz, Messa di Gloria de Gioachino Rossini, Harmoniemesse de Joseph Haydn ș.a.
Implicarea sa în tot ceea ce privește sfera muzicală este dovedită și de diferitele organizații sau societăți, dintre care amintim:
GdO (Gesellschaft der Orgelfreunde);
IAH (Internationale Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie);
Societatea Română „Mozart”;
Societatea Bach-România (membru fondator);
Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România;
Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România.
De asemenea, de-a lungul timpului a scris articole, studii și comunicări științifice pe care le-a publicat în ziare, reviste și enciclopedii din țară și din străinătate ori ținute în cadrul unor congrese și simpozioane naționale sau internaționale. La acestea se adaugă numeroase armonizări de cântece populare și religioase. În cele ce urmează notăm o parte dintre activitățile întreprinse de Walter Kindl:
Stabat Mater de G. Pergolesi, aranjament pentru soliști, cor mixt și orchestră de coarde;
Missa nr. 7 în Do major de Ch. Gounod, aranjament pentru soliști, cor mixt și orchestră de suflători;
Orchestrarea lucrării Stabat Mater de Emanuele d’Astorga;
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii bisericii romano-catolice din Sânnicolau Mare (1974);
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii bisericii romano-catolice din Timișoara II (1978-1980);
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii bisericii romano-catolice din Timișoara III (1980);
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii bisericii romano-catolice din Orșova (1980-1981);
Colaborare la realizarea renovării orgii Castelului Peleș din Sinaia (1986-1988);
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc (1988-1991);
Conceperea și realizarea reconstrucției orgii domului romano-catolic din Timișoara I (2006);
Emisiuni radio în limba germană;
Cursuri în cadrul programului Erasmus la Universitatea din Rzeszow (Polonia) și Hochschule für Musik Weimar (Germania).
Activitatea lui Walter Kindl a fost apreciată, dovadă stând distincțiile și premiile pe care le-a primit. Enumerăm o parte din acestea:
Diplome de excelență din partea mai multor instituții de învățământ și cultură;
Cetățean de Onoare al comunei Comloșu Mare;
Cetățean de Onoare al orașului Jimbolia;
Binecuvântare Apostolică conferită de Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea;
Premiul Pro Cultura Timisiensis din partea Consiliului Județean Timiș.
Walter Kindl este un bun exemplu al unei persoane care nu și-a îngropat talantul, ci l-a înmulțit. Impulsul din adolescență, care l-a îndreptat spre a studia muzica, s-a dovedit a fi un pas spre dragostea pentru frumos, fiindcă sufletul acestuia tânjea după hrană. Bineînțeles că a fost nevoie de multă muncă, dedicare și pasiune pentru a putea ajunge la stadiul în care nu a influențat și îmbogățit doar o localitate ca Jimbolia, unde a activat peste 20 de ani, ci a reușit să își lase amprenta asupra întregii regiuni.