Patrimoniul material se subțiază odată cu trecerea timpului și cu o rapiditate direct proporțională cu lipsa de interes a cetățeanului de azi. În acest context, istorisirea devine, din păcate, o ultimă redută în care trecutul - și, prin urmare, și o parte a identității locale - se refugiază în fața uitării definitive. Indiferent de raportul dintre realitate sau ficțiune, poveștile au rostul lor. Ele contribuie activ la identitatea spațiului la care fac referire.
Un exemplu interesant, care, de altfel, merită amintit înaintea oricărui meci dintre reprezentativele de fotbal ale României și Germaniei, este cel al sculptorului Peter Berberich, șvab din Jimbolia, artizan al modelării lemnului. Cazul descris aici este încă o dovadă că arta are menirea de a interconecta nu doar oameni din categorii sociale diferite, ci și națiuni.
În 1967 cele două echipe urmau să se întâlnească la București pentru a disputa un meci amical. Sculptorul Berberich de la Jimbolia avea pregătite două reprezentări în lemn, una a lui Franz Beckenbauer și alta a lui Uwe Seeler. Obiectele au fost preluate de câțiva suporteri și oferite celor doi giganți din lumea fotbalului. Acțiunea a fost una îndrăzneață, care a atras atenția autorităților comuniste. Acestea sunt informațiile pe care Michael Vastag le furnizează în Banater Post în cadrul articolului Fußballerstatuetten für Uwe Seeler und Franz Beckenbauer.
În Jimbolia, însă, se pare că au circulat și informații diferite. Conform lui Johann Rothen, bunicul lui Manfred Jakobi, de la care provin aceste detalii, și bun prieten cu sculptorul se pare că Peter Berberich s-ar fi dus personal la București. După acceptul Securității a reușit să ajungă în apropierea echipei RFG, salutând din ușă „Ich begrüße die Spieler der deutschen Nationalmannschaft mit hip-hip-hurra!” (Îi salut pe jucătorii echipei naționale a Germaniei cu hip-hip-hurra!). A urmat înmânarea cadourilor. Franz Beckenbauer a primit o sculptură care îl înfățișa în acțiune fotbalistică. Sculptura pe care a primit-o Uwe Seeler îl reprezenta pe acesta în poziția cea mai înaltă, lovind mingea cu capul de lângă Pele și Bobby Moore.
În asemenea cazuri raportul dintre ficțiune și realitate pălește în fața esenței. Important este faptul că această istorisire, fie ea legendă sau nu, evidențiază un aspect al identității locale. Inițiativele domnilor Vastag și Jakobi de a păstra și de a transmite mai departe părți ale patrimoniului imaterial sunt lăudabile și merită urmate.
Bibliografie:
Informații de la domnul Manfred Jakoby;
Michael Vastag, Fußballerstatuetten für Uwe Seeler und Franz Beckenbauer, Banater Post, nr. 10, 20 mai 2006, p. 6;
Imagine:
Martin Berberich, Miarbeiter: Walter Tonța; Wagenbauer und Holzschnitzer. In Errinerung an meinen Vater Peter Berberich zu dessen 100. Geburtstag; Heimatblatt Hatzfeld 13, 2006; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld;
