Lucrurile simple sunt cele care se întipăresc cel mai bine în memoria afectivă. Exact în același mod în care mirosul pâinii cu ou ne aduce aminte de copilărie, de părinți și bunici, de clipele fericite când tot ce aveam de făcut era să fim!
Ingrediente:
jumătate de pâine feliată, veche de câteva zile
7 ouă de casă
1/2 linguriță sare
50 ml lapte gras
ulei de floarea soarelui pentru prăjit
Preparare: Mereu mi-a plăcut pâinea cu ou așa cum o face mama, probabil moștenire de la mama ei, pentru că se păstrează fermă și nu se îmbibă în ulei. Niciodată nu am știut cum o prepară, până astăzi când am întrebat-o.
În toate rețetele studiate, sfatul principal este să înmoi pâinea în lapte, apoi în ou și abia apoi poți să o prăjești. Desigur, pâinea trebuie să fie veche de 1-2 zile. Șpilul nu constă, de fapt, în vechimea pâinii. Ideea este de a scăpa onorabil de o pâine pe care nimeni nu o mai mănâncă. Ingenios, aș putea spune. Și în bucătărie se aplică principiul din natură prin care „nimic nu se pierde, (…) totul se transformă”.
Ei bine, mama niciodată nu înmoaie pâinea în lapte. Bate bine ouăle cu sarea, pune doar puțin lapte cât să înmulțească ouăle și să le fluidifice, apoi înmoaie repede pâinea în această compoziție și o prăjește imediat în uleiul încins, pe ambele părți, până când feliile devin aurii.
Se scoate pâinea cu ou pe hârtie absorbantă și se mănâncă imediat. Când eram copil, preferam să mănânc pâinea cu lapte de vacă proaspăt muls sau goală, pur și simplu. Bunica, șvăboaica, mai presăra și zahar tos pe ea și, uite așa, aveam și desert la masă. Să vă fie de bine!
#oana #pavăl #bîrgăoanu #oanapavălbîrgăoanu #pâinecuou #Hatzfeld #Zsombolya #Jimbolia #JimboBlog #rețetă #Banat
