top of page

De ce se numește Jimbolia „Jimbolia”?

Prima menționare a localității provine din perioada 1333-1335. Aceasta are legătură cu un registru referitor la zeciuiala pe care o aveau de plătit preoții romano-catolici ai diecezei de Cenad. Aici este amintită o localitate cu numele Chumbul, ce este identificată ca fiind Jimbolia de astăzi.[1]


Numele Jimbolia se trage din substantivul propriu Zsombolya, provenit din limba maghiară, care la rândul său reprezintă o formă a lui Chumbul. Începând cu prima jumătate a secolului al XIV-lea și până în 1552 apar mai multe detalii referitoare la așezare. Unele țintesc direct localitatea, altele vizează persoane desemnate prin diferite flexiuni ale acestui lexem: Chombol (1477)[2]; Stephan Chomboli (1481)[3]; Combolul Mare, Combolul Mijlociu și Comboul Interior (1489)[4]; Michael Csomboli (1489)[5]; Nicolaus Literatus de Combol (1547)[6] etc.


Invadarea Banatului de către turci a provocat depopularea Jimboliei. După Pacea de la Passarowitz se înmulțesc din nou menționările nu neapărat ale localității, ci mai degrabă ale prediului pe care avea să fie reînființată. Nici denumirea acestui spațiu nu este bine fixată, trecând prin diferite metamorfoze: Sombol (1720)[7]; Csombol (1722)[8]; Czombay (1723)[9]; Zsombay (1724)[10]; Csomboj (1742)[11]; Somboly (1746)[12] etc.


Colonizarea cu populație de origine germană a determinat o modificare a toponimiei. Inițial, noua așezare trebuia să se numească Landestreu. În jurul acestui cuvânt s-au emis mai multe ipoteze. Conform cercetătorului Alexander Krischan, Landestreu ar fi fost propunerea lui Franz Valerius von Hauer, cel însărcinat cu recrutarea viitorilor coloniști. Acesta i-ar fi propus contelui Karl Friedrich Anton von Hatzfeld-Gleichen, aristocrat al Curții de la Viena, termenul Landestreu ca simbol al loialității sale față de autoritatea austriacă.[13]


Chiar și așa, din 1768[14] și până în 1899[15], Jimbolia a purtat numele Hatzfeld (scris uneori și Haczfeld). Privitor la acest cuvânt există o informație istorică ce are iz de legendă, găsită la Paul Martin. În anul 1766, primii coloniști au staționat la Viena pentru a îndeplini cerințele birocratice. Călătoria până în capitală a fost tensionată, grupul divizându-se în două tabere. Partea beligerantă a cerut permisiunea contelui von Hatzfeld de a pune numele său noii localități.[16]


În ceea ce privește atribuirea denumirii Zsombolya acestui loc s-au emis mai multe ipoteze: că s-ar trage de la familia Czomboli, care ar fi deținut satul; că provine de la substantivul românesc câmpul pronunțat greșit de popoarele străine; că se trage din maghiarul zsombék, zsombik[17], care trimite înspre o zonă de pământ mlăștinos, cu vegetația specifică acesteia. Dénes György notează referitor la etimologia substantivului maghiar zsomboly că originea sa este de natură slavă, bulgărească, transformându-se din zsomboly și din omboly și că poate avea legătură cu denumirea unei ape menționate în 1522. După Dénes, zsomboly înseamnă un loc depresionar, o adâncitură a reliefului[18], ceva asemănător cu sensul cuvântului românesc dolină.


Pentru unii cercetători, explicația aceasta nu este îndestulătoare. Vasile Ioniță notează: „Limba maghiară nu ne oferă o explicație satisfăcătoare; magh. zsombek «mlăștinos», tentant prin sens, dat fiind caracterul ținutului, mai ales în epoca medievală, ar fi putut cel mult influența modificarea unui alt cuvânt, un antroponim probabil. Deși în antroponimia românilor din stânga Dunării nu este cunoscut vreun nume Ciombură sau Șombură, acesta a putut exista în mediul păstorilor; cf. ar. ciombură (čombură), cu pl. combure, „fulg de zăpadă” sinonim cu fulgul și șombur sau șombură, «piatră mică».[19]


Conform lui Alexander Krischan, în perioada interbelică s-a dorit modificarea numelui localității în Villa România sau Brătianu.[20] Nu știm dacă lucrurile au stat chiar așa, dar știm dintr-un ziar românesc din 1932 că a existat o propunere din partea conducerii stației de cale ferată de a o redenumi pe aceasta în Villa Romana.[21]



Note de subsol: [1]Krischan, Alexander; Von Chumbul bis Hatzfeld 1333-1766; Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, coordonator Anton Peter Petri; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, Marquartstein, Editura Th. Breit Druck + Verlag GmbH, 1991; [2] Ibidem, p. 42; [3] Idem; [4] Idem; [5] Idem; [6] Idem; [7] Ibidem, p. 43; [8] Idem; [9] Idem; [10] Idem; [11] Ibidem, p. 44; [12] Idem; [13] Krischan, Alexander; Woher stammt der Name „Landestreu”?; Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, coordonator Anton Peter Petri; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, Marquartstein, Editura Th. Breit Druck + Verlag GmbH, 1991, p. 557; [14] Martin, Paul; Ortsgeschichte von Hatzfeld; Timișoara, Editura Banater Buchverlag H. Anwender & Sohn, 1943, p. 13, 14; [15] https://hatzfeld-banat.de/thema/geschichte/ (accesat în 16 decembrie 2022); [16] Martin, Paul; Ortsgeschichte von Hatzfeld; Timișoara, Editura Banater Buchverlag H. Anwender & Sohn, 1943, p. 9; [17] Krischan, Alexander; Zsombolya-Jimbolia, Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, coordonator Anton Peter Petri; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, Marquartstein, Editura Th. Breit Druck + Verlag GmbH, 1991, p. 28; p. 558-560; [18] Dénes György; Pest pataka, (?) Névtani Értesitő, 31.2009: 105-11; p. 109; [19] Ioniță, Vasile; Nume de locuri din Banat, Timișoara, Editura Facla, 1982, p. 65-66; [20] Krischan, Alexander; Zsombolya-Jimbolia, Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, coordonator Anton Peter Petri; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld, Marquartstein, Editura Th. Breit Druck + Verlag GmbH, 1991, p. 28; p. 560; [21] Jimbolia; Dimineața; București, an 28, nr. 9270, 17.10.1932, p. 12;



Denumire Jimbolia Zsombolya Chumbul Landestreu Hatzfeld Vila Romana Sembol Zombolj

Comentários


bottom of page