Orice întâlnire presupune descoperire, iar orice revelație aduce cu sine un nou val de cunoaștere. Informația este însă dihotomică. Cu ea poți construi pozitiv în viața ta și a celor din jur sau poți distruge. Întâlnirea poate fi, așadar, o binecuvântare sau un blestem. Rezultatul depinde de aportul bun sau rău pe care-l aducem în cazul intersectărilor noastre inevitabile. De această lege nescrisă a firii nimeni nu poate scăpa.
Fermecătoare sunt acele întretăieri care provoacă bucurii pentru că îți deschid noi orizonturi, noi perspective spre dobândirea unui volum în plus de cunoaștere. Și tot deosebite sunt persoanele care generează asupra altora astfel de îmbogățiri. Personalitatea profesorului László Soltesz stă mărturie cu privire la adevărul enunțat aici. Era suficientă o întâlnire scurtă pentru a înțelege că valorile sale sunt cele ale unui bonom, că discreția trebuie tratată ca pe o virtute și că nu trebuie văzută ca pe o slăbiciune. De fapt, recurgând la un procedeu artistic inspirat din realitate, pot spune că întâlnirea cu dumnealui avea impactul pe care îl are un moment de răcoare într-o zi toridă, o clipă trăită între zidurile groase ale caselor din Banat într-o vară vătămătoare. Pereții casei sale cuprindeau fragmente ale sufletului său, transpuse în materialul obiectelor de artă realizate în diferite etape ale vieții.
Iubirea de frumos și dorința de a își dezvolta caracterul prin îmbogățire culturală l-au făcut să frecventeze grupul strâns în jurul eruditului preot ortodox Mihail Avramescu. A fost familist, sprijinit de soția sa Maria și urmat în cele ale artei de băieții Tibor și Theophil, ultimul dintre ei fiind autorul celor 6 busturi de pe aleile scriitorilor și muzicienilor din centrul Jimboliei. Arta plastică a fost pentru profesorul László Soltesz un pilon al existenței sale. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic din Timișoara, unde l-a avut ca profesor pe Romul Nuțiu, unul dintre primii pictori români care a îmbrățișat expresionismul abstract. După finalizarea studiilor a lucrat ca profesor de desen în localitatea Drobeta-Turnu Severin, unde l-a avut elev pe Ștefan Popa Popa's, cel care avea să devină unul dintre cei mai apreciați caricaturiști ai lumii. Întoarcerea la Jimbolia l-a pus în situația de a renunța, pentru o vreme, la activitatea de profesor, nu și la cea de artist. Aici a lucrat la Ceramica, unde realiza obiecte decorative. Mai târziu a devenit profesor de desen la școala gimnazială, predând ocazional și la liceu. Ultima oprire înainte de pensionare a fost la Clubul Copiilor, instituție cunoscută atunci sub denumirea de Casa Pionierilor, unde a administrat, pe rând, cercuri de ceramică și de desen. Pentru un timp a fost și directorul instituției.
Profesorul László Soltesz a plecat dintre noi tăcut, în 15 februarie 2020, predându-ne ultima sa lecție: durabilitatea oricărei acțiuni pe care o întreprindem este direct proporțională cu promovarea adevăratelor valori, printre care și smerenia. Înmormântarea va avea loc miercuri, 19 februarie 2020, la ora 14.00, la cimitirul din Jimbolia.
