Cred că cei mai mulți dintre noi știm cine a fost Stefan Jäger și că Jimbolia are un muzeu care-l onorează pe acesta prin numele său. Un astfel de muzeu ar trebui să aibă în frunte un artist, care, dacă se poate, să fie de-al locului. Așadar, persoana care a avut misiunea despre care pomenim aici este jimbolianca Angelica Chici.
S-a născut în 1954 la Giulvăz, dar a copilărit la Jimbolia, în casa bunicilor. Doamna Angelica povestește că încă de mică îi plăcea să viseze, să-și construiască propria lume. Pofta de a cunoaște i-a fost încurajată și prin frecventarea doamnei Avramescu, care îi oferea lecții de limba franceză. Aceasta din urmă, soție a preotului și scriitorului jimbolian Mihail Avramescu, a simpatizat-o mult, făcându-i recomandări cu privire la cărțile de citit: „trebuie să citești numai cărțile bune”.
De altfel, interesul pentru ceramică a izvorât citind una dintre scrierile ce i-au fost recomandate: romanul „Cartea Ceaiului” a autorului japonez Okakura Kakuzo. În această operă se povestește despre cât de valoroase, de speciale și de diferite erau vasele pentru ceai. De aici am putea spune că s-a născut pasiunea doamnei Angelica pentru ceramică. Printre ideile care i-au rămas întipărite în minte este și aceasta: „Atunci când înfloresc cireșii și petalele lor încep să zboare spre moarte, se duc cu veselie, spunând primăverii să rămână cu bine. Ele merg spre eternitate”.
În 1975 doamna Chici s-a mutat la Timișoara. Aici a lucrat tot în domeniul artei, la bijuteria Dinamo. În anii următori a participat la expozițiile organizate de Gigi Tăuș, cel care a contribuit la realizarea primului festival de jazz de la Gărâna. Artiștii găseau în aceste acțiuni culturale un prilej de a își dezlănțui creativitatea.
Căsătoria cu domnul Vasile Chici (despre care vom vorbi într-un alt articol), face ca doamna Angelica să se mute împreună cu soțul ei în Maramureș, unde au locuit aproape 30 de ani. Fiind amândoi pasionați de artă și cultură, au încercat să-și deschidă propriul atelier. Lucru care nu s-a întâmplat atât de ușor. După mai multe eforturi, au ajuns să poată lucra liniștiți într-o clădire a unei case aflate într-un sat de lângă Baia Mare. Activitatea s-a desfășurat într-o singură clădire, pentru că celelalte două ale locuinței „s-au topit” în urma unor inundații. În acești 30 de ani, familia Chici a dedicat mult timp lucrărilor specifice artei eclesiale, doamna ocupându-se de pictură, iar domnul realizând obiecte sculptate în lemn.
Într-o vizită la Jimbolia, după primul contact cu Muzeul Stefan Jäger, a luat legătura cu doamna Maria Schulz. Cele două au avut o conexiune încă de la prima vedere. Această scurtă „excursie” s-a materializat printr-o invitație din partea doamnei Schulz în vederea realizării unei expoziții. În acest fel doamna Chici a avut ocazia să expună în Jimbolia o parte a lucrărilor pe care le-a realizat, în cadrul evenimentului participând și doamna Iulia Dinescu, profesoara ei de ceramică. Aceste lucruri s-au întâmplat în anul 2012.
În 2014, doamnei Chici i s-a făcut atât de dor de Jimbolia, încât și-a dorit să se întoarcă în Banat. După o dezbatere familială, au luat hotărârea de a se încumeta să facă acest pas îndrăzneț. Doamna Chici povestește despre soțul dumneai: „La chestiile mari are stofă de erou, are o fire optimistă, care mă liniștește. Din acest motiv niciodată nu a zis <<nu>> la propuneri mari, cum a fost și cea cu mutatul înapoi la Jimbolia.” Ajunși jimbolieni, s-au așezat într-o casă pe care au iubit-o pentru că era „neatinsă”, adică exprima, chiar și în prezent, conceptul de odinioară al unei locuințe șvăbești.
La scurt timp după revenirea în Banat a fost sunată de domnul Ștefan Mleșniță. Acesta i-a propus preluarea funcției de administrator al muzeului. Inițial, s-a simțit reținută de faptul că doamna Schulz era bolnavă și nu știa dacă ar fi un moment bun pentru o astfel de decizie. Dar îndrumată de o prietenă bună, a vorbit direct cu doamna Maria. Aceasta s-a bucurat de posibilitatea ca Angelica Chici să preia frâiele muzeului.
Din 2015, doamna Chici a organizat și a participat la diferite expoziții, simpozioane și alte evenimente culturale, care s-au desfășurat în Jimbolia și nu numai. La acestea au luat parte artiști locali, naționali și internaționali. Deși toate au adus plusvaloare localității noastre, totuși, vrednic de toată admirația este simpozionul de ceramică raku. Doamna Chici își aduce aminte cu drag de prezentarea făcută de Mircea Crișan în cadrul unui eveniment organizat la muzeu, de prezența jimbolianului Theophil Soltesz sau a doamnelor Veronica Seracovan și Renée Renard, aceasta din urmă realizând expoziția „Rădăcini”, ce a avut tema deportării șvabilior și care a început printr-o slujbă la biserică, urmată de vernisajul de la muzeu.
În prezent, doamna Angelica, chiar dacă nu mai îndeplinește vreo funcție într-o entitate culturală, este totuși activă. Continuă să creeze artă și să participe la expoziții cu operele sale, ca pictor jimbolian.
#angelicachici #angelica #chici #artă #lut #culoare #pictură #ceramică #JimboBlog #Hatzfeld #Zsombolya #c_de_culturaJimbolia #cdeculturaJimbolia #raduoltean #unarticolpezi #angelicachiciportret
