Fericirea - înțeleasă în sens creștin - stă întotdeauna la capătul unui drum inițiatic. Întortocheat sau anevoios, acesta poate fi parcurs doar în urma unui fin ghidaj exterior, asigurat în dese rânduri prin prezența maternă. De altfel, printre multele roluri pe care le îndeplinește o mamă se află și chemarea de a fi, cel puțin în prima parte a vieții unui tânăr, călăuză sufletească.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a fost un bun prilej pentru a cerceta în amănunt un asemenea aspect existențial. Cu această ocazie Parohia Ortodoxă Română din Periam prin preotul Valer Nicolae Cioica a organizat - pe lângă slujba de hram a bisericii - două expoziții cu tematică religioasă: o expoziție de artă iconografică și o expoziție de articole religioase apărute în ziarele de la finalul secolului XIX, începutul secolului XX.
Unul dintre fiii Periamului este Victor Gaga, marele sculptor român, care de-a lungul carierei sale a făcut ca prin operele pe care le-a sculptat tot românul să rămână ancorat în istoria neamului său. Victor Gaga a fost, așadar, un factor de inițiere, o poartă de intrare înspre trecutul României. Evenimentul din 8 septembrie 2021 a reprezentat și el un punct inițiatic, o altă poartă de intrare sau de reintrare nu doar înspre frumusețea artei bizantine, ci și înspre reactualizarea unor mesaje biblice și morale. De altfel, în Paraclisul Maicii Domnului, ea, Maria, este numită „turn de tărie și ușă de pocăință”, o temă însușită de Angelica Chici, artist plastic din Jimbolia, în cadrul expoziției pe care a pregătit-o la Periam. Lucrările doamnei atrag atenția asupra importanței mesajului evanghelic și, în mod deosebit, asupra unor modele de urmat, precum Sfinții Trei Ierarhi, Sfântul Nicolae sau cele cinci fecioare înțelepte. Într-un asemenea context Maria, mama dumnezeului întrupat, poate fi înțeleasă ca punctul din care pornește calea de întoarcere acasă. Inspirată prin har, ea afirmă în fața Elisabetei o soluție bună pentru orice fiu risipitor: „Mărește suflete al meu pe Domnul”. În cheie origenistă, îndemnul este înțeles ca intenție a omului de a se apropia de Dumnezeu imitând în mod uman, perfectibil, virtuțile găsite în dumnezeire. Asta pentru că Hristos este entitate văzută a divinității nevăzute și omul este chip al lui Dumnezeu, deci și al lui Hristos. Concluzia stă sub semnul firescului: fericirea poate fi găsită exersând virtuțile propovăduite hristic, nu doar pe cont propriu, ci sub ghidajul inițiatic al Maicii Tuturor, turn de tărie și ușă a smereniei.
Expoziția de ziare a fost organizată de Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia. Cristina Dema, reprezentantul entității muzeale, a prezentat o serie de articole legate de mai multe sărbători religioase, dar și conținând diferite învățături morale. Bunăoară, în numărul din 2 aprilie 1859 Constantin Bacalbașa scrie în Adevărul Ilustrat despre creștinism ca factor al progresului. În aceeași publicație, un an mai târziu Constantin Mille folosește un ton critic și evidențiază o meteahnă a vremii: sărbătorirea Crăciunului făcând abstracție de esența sa. Însă expoziția a prilejuit și incursiuni în atmosfera suflării creștine locale. Numere ale publicațiilor Dreptatea, apărută la Timișoara, sau Primăvara, apărută la Sânnicolau Mare, au prezentat aspecte interesante cu privire la viețuirea creștinilor din această zonă a Banatului.
În totalitatea sa evenimentul de la Periam a reprezentat un bine-venit melanj între credință și cultură, un îndemn înspre reînnoirea sufletelor astfel încât în ele să încapă, în sens figurativ, cât mai multă dragoste, cât mai multă credință, cât mai multe fapte bune.
