Timișoara - Capitală Europeană a Culturii este, fără doar și poate, una dintre cele mai importante acțiuni culturale ale Banatului din ultimele decenii. Pe parte istorică, Jimbolia are foarte multe de oferit. În acest context, evenimentul din Timișoara reprezintă o oportunitate pentru localitatea noastră, una care, bineînțeles, nu ar trebui ratată.
În 21 decembrie 2022, la Muzeul Național al Banatului s-a deschis expoziția „Memoria obiectelor și cultura urbană în vestul României”. Aceasta va putea fi vizitată până în 28 februarie și constituie prima punte de legătură dintre Jimbolia și programul cultural Timișoara 2023.
Muzeele noastre participă cu mai multe obiecte cu valoare identitară pentru Jimbolia. Trebuie menționat că unele dintre bunurile expuse provin din colecții personale.
Iată lista obiectelor pe care le puteți vedea la acțiunea menționată:
Sticla de sifon „Zsombolya”
În Jimbolia au existat mai multe afaceri care aveau ca obiect principal realizarea de apă carbogazificată. Aceste întreprinderi erau numite fabrici de sifon, deși nu erau în mod necesar fabrici în adevăratul sens al cuvântului. Apa carbogazificată era distribuită cu ajutorul căruțelor atât gospodăriilor, cât și localurilor. Câțiva producători: Retzler, Humm, Krämer, Federspiel. Într-un număr din 1907 al ziarului Zsombolyaer Zeitung (prezent în această expoziție), la secțiunea publicitară, se anunță că Franz Federspiel Jr. a preluat fabrica de sifon a lui Mathias Kuzen. Aceasta se redenumește după numele actualului proprietar și produce sifon cu „dioxid de carbon pur”.
Colecția de ziare Zsombolyaer Zeitung 1907
Zsombolyaer Zeitung, apărut inițial în 1887 sub denumirea de Hatzfelder Zeitung, a fost un ziar hebdomadar din Jimbolia, publicat neîntrerupt timp de 54 de ani. Prezenta colecție cuprinde numerele din 1907. Atunci funcționa în Jimbolia organizația Az Országos Tulipánkert Szövetség, adică Asociația Națională a Grădinii Lalelelor, care avea ca misiune realizarea de târguri industriale și de alte evenimente dedicate stimulării interesului pentru produsele maghiare. Filiala locală milita pentru organizarea unei expoziții a meșteșugarilor și a micilor industriași din zonă. Acțiunea s-a materializat în 1908, după cum demonstrează medalia memorială din această expoziție. Prezența în Jimbolia a acestei asociații poate fi observată printr-un superb palat art nouveau, ce are ca temă arhitecturală principală laleaua. Fiecare număr al publicației conține reclame ale mai multor firme locale, generoase ca dimensiune și aspect.
Medalie din 1908 emisă cu ocazia expoziției meșteșugărești de la Jimbolia
În 1908, Gewerbe-Korporation a organizat o expoziție la care au participat aproximativ 300 de meșteșugari locali. Pentru buna desfășurare a acesteia s-a realizat un pavilion amplasat în apropierea stației de cale ferată. Acțiunea a fost susținută cu ardoare de Asociația Națională a Grădinii Lalelelor (Az Országos Tulipánkert Szövetség). La această expoziție bandajistul Peter Schwarz a primit o medalie de merit, jimbolianul fiind ulterior premiat cu aur la Expoziția pentru Industrie, Agricultură și Descoperiri Moderne, care s-a desfășurat la Roma în 1912. La expoziția din Paris din 1910 a câștigat marele premiu și medalia de aur.
Produse ceramice Bohn
Dezvoltarea economică a Jimboliei a stat în strânsă legătură cu cea a fabricii de produse ceramice cunoscută popular sub denumirea de Bohn și, ulterior, sub numele de Ceramica Jimbolia. Întreprinderea a funcționat din 1864 până în 1994. Colonistul Stefan Bohn din Sankt Hubert a descoperit în nordul Jimboliei materia primă necesară și a înființat aici o manufactură, care din 1874 s-a transformat în fabrică. În 1880 M. Bohn et Co. era, poate, cea mai mare întreprindere de produse ceramice din Ungaria după ce înființase fabrici în Kikinda, Charleville și Lugoj. Proprietari ai firmei erau Michael Bohn, Jakob Muschong și Jakob Schaaf. În 1907, între Bohn și Muschong relațiile se răcesc până într-acolo încât se ajunge la împărțirea imperiului. Muschong a primit Lugojul ca adaos la Băile Buziaș, pe care le deținea deja, iar Bohn a păstrat fabricile din Kikinda, Jimbolia, Sankt Hubert și Charleville. Pe lângă acestea, mai avea una la Békéscsaba, iar în 1910 a mai construit una la Budapesta. În 1912, fabrica de la Jimbolia avea deja aproape 1000 de angajați. Producția anuală realizată înainte de Primul Război Mondial consta în 18 milioane de țigle, 8 milioane de cărămizi și 300 de vagoane de alte produse ceramice, care erau vândute în Austria, Bulgaria, Serbia și Grecia. Catedrala Ortodoxă Mitropolitană din Timișoara este realizată cu țigle și cărămizi de la fabrica din Jimbolia.
Ladă de breaslă din 1823
Devenirea Jimboliei a fost marcată de activitatea meșteșugărească. În 1823, aici se înființează o uniune a breslelor cunoscută sub numele Vereinigte Zünfte aus Hatzfeld. Deși a înregistrat o scădere după Primul Război Mondial, numărul meșteșugarilor din Jimbolia a ajuns să fie, în 1927, egal cu 1195 (meseriași, negustori și ucenici). Succesul activității meșteșugărești a fost de răsunet și a permis construirea unui așezământ cultural propriu (Sängerheim) și a unei școli de ucenici, care în 50 de ani a produs aproape 10000 de meșteșugari în peste 50 de meserii diferite.
Afiș al magazinului de articole vestimentare a lui Josef Kohl
După conectarea Jimboliei la calea ferată Viena - Budapesta - Timișoara - Baziaș, în 1857, axa principală a localității - până atunci în sens est-vest - își schimbă direcția în sens sud-nord. Așa se ajunge ca actuala stradă a Republicii, cunoscută în perioada antebelică drept Floriani Gasse sau Deák Ferenc Utca, să se transforme într-un vad comercial presărat cu hoteluri, restaurante și alte puncte comerciale. Într-un asemenea context au înflorit și diferite afaceri ce comercializau articole vestimentare. Afișul reflectă politica de maghiarizare a statului ungar. Deși faptul că prenumele proprietarului - Josef Kohl - este scris și în varianta ungară - Joszef Kohl - poate reprezenta și o formă de curtoazie față de etnicii maghiari din Jimbolia. Până și denumirea afacerii este pitorească: A fekete kutyá hoz.
cărți poștale de dinainte de Primul Război Mondial
Piața săptămânală
În anul 1786 Împăratul Iosif ridică Jimbolia la rangul de târg, oferindu-i dreptul de a organiza piețe săptămânale. Imaginea de aici reprezintă un instantaneu surprins înainte de Primul Război Mondial în timpul unei zile de piață. În centrul imaginii se poate observa statuia Sfântului Florian, ceea ce înseamnă că această acțiune săptămânală se ținea pe Floriani Gasse, în apropiere de Floriani Tér (Piața Sfântului Florian).
2. Muschong Palais
Reprezintă una dintre cele mai impunătoare clădiri din centrul Jimboliei. Aceasta a fost construită în primii ani ai secolului al XX-lea, fiind realizată într-un stil neoclasicist. Edificiul a aparținut lui Jakob Muschong, cel care a condus fabrica de produse ceramice Bohn din Jimbolia.
3. Szinberger Palais
Lajos Szinberger a fost un evreu din Jimbolia care deținea în centrul localității un magazin de textile. Fațada etajului clădirii s-a păstrat intactă până astăzi și reprezintă o bijuterie arhitecturală.
4. Castelul Csitó
Acest castel a aparținut familiei nobiliare Csekonics. Era împrejmuit de un parc englezesc și l-a avut ca arhitect pe celebrul Ybl Miklós. Din păcate, edificiul a fost demolat în perioada interbelică.
5. Maria Palais
Această clădire a fost realizată într-un stil art nouveau curat. Face parte din categoria palais-urilor, adică a unor construcții de mari dimensiuni, cu etaj, realizate cu scopul de a fi date în chirie comercianților.
6. Magazinul Kohl
În partea stângă a imaginii se vede o frântură a hotelului Jemelka, care avea o sală multifuncțională și astfel se constituise într-un hotspot cultural și de divertisment. Magazinul lui Kohl comercializa mărfuri coloniale.
7. Statuia Sfântului Florian din centrul Jimboliei
Statuia Sfântului Florian este încadrată ca monument istoric de clasă A. Nu se cunoaște cu exactitate anul ridicării acesteia. Într-un raport întocmit în 1837 cu ocazia vizitei episcopului de Cenad la Biserica Sfântul Vendelin din centrul Jimboliei se menționează că statuia exista deja în localitate.
8. Centrul localității Jimbolia
Cartea poștală reflectă tendința de transformare a localității-târg într-un spațiu burghez, cu pretenție de oraș. În dreapta imaginii se poate observa hotelul Zimmerman.
9. Hotel Kolling
Cu doar câțiva ani înainte de 1900, Consiliul Local a construit o clădire impunătoare cu o arhitectură deosebită, neoclasicistă, pentru a fi dată în chirie ca spațiu hotelier. Deși în această carte poștală hotelul se numește Kolling, numele i s-a modificat în repetate rânduri în funcție de chiriaș.
10. Casa Regenhold
Această clădire este realizată în stil art nouveau și se află la intersecția străzilor Lothringer Gasse și Floriani Gasse. Astăzi aici funcționează un restaurant.
11. Palatul cu lalele
În 1909, la Jimbolia se dă în folosință prima rețea electrică a localității. În palatul cu lalele se afla sediul firmei Ganz din Budapesta, care oferea curent electric jimbolienilor. Clădirea este realizată în stil art nouveau și are laleaua ca element decorativ principal.
12. Batoze electrice
Agricultura a reprezentat un punct forte al localității Jimbolia. După recoltare cerealele erau procesate cu ajutorul batozelor cu aburi. Acestea reprezentau un permanent pericol de incendiu, așa că atunci când s-a putut s-a trecut la batozele electrice.
13. Aspecte ale primei rețele electrice a Jimboliei
Rețeaua electrică a localității, inclusiv iluminatul public electric, s-a dat în folosință în 1909. În nordul Jimboliei exista o uzină care producea curent cu ajutorul mai multor motoare diesel. Uzina a funcționat până după Al Doilea Război Mondial.
14. Jesuleum
Preotul romano-catolic Emmerich Csicsáky, poliglot și erudit, a strâns cu trudă bani pentru a realiza o școală cu internat pentru copii, cu denumirea Jesuleum. A scris 10000 de scrisori ca cereri de finanțare pentru acest proiect, având ca donatori nume cu rezonanță precum Ducele de Parma, Episcopul de Veszprem, Ducele Johann de Liechtenstein, Klementine de Sachsen-Coburg Gotha ș.a.
