Jimbolia, strada Doctor Karl Diel, numărul 4. Aceasta pare a fi adresa Trecutului local. O casă ca oricare alta. Și totuși, atât de diferită! Aparte prin unicitatea ei, dar asemănătoare cu altele prin structură și istorie personală. Veche de aproape 200 de ani, ea este importantă nu doar pentru Jimbolia, ci pentru întregul Banat!
Cum arată Casa șvăbească de la 1833?
Locuința face parte din rândul monumentelor istorice de categorie B și are valoare locală. Construcția are un regim de înălțime parter și pod, fiind un volum paralelipipedic simplu, tipic pentru această tipologie de case. Relația cu strada este intermediată printr-o fațadă cu un fronton de inspirație barocă, decorat cu motive vegetale și geometrice. Aceasta este împărțită în trei registre orizontale: soclul – în care se înscriu și treptele de acces direct dinspre stradă; zona de câmp – corespunzătoare parterului, ritmată cu coloane angajate; și frontonul - separat de restul fațadei printr-o interpretare a unei cornișe profilate. Fațada laterală este tratată ca un pridvor pe toată lungimea acesteia, în relație directă cu curtea.
De ce este importantă această casă?
Locuința a fost realizată în 1833, în pragul unei noi ere, declanșată de îmbunătățirea condițiilor de viață. Primele decenii de după colonizarea din 1766 au fost de-a dreptul dramatice, mortalitatea atingând dimensiuni înspăimântătoare. De exemplu, în 1770-1771 s-au înregistrat peste 500 de decese în Jimbolia, ceea ce a însemnat aproape 30% din populația localității! (1) „Aproape niciun sat, ba chiar aproape nicio familie nu a fost scutită de greutățile începutului, dar ce a fost mai rău a trecut. Economia a fost întărită, au fost achiziționate unelte și bunuri de uz casnic mai performante, oamenii s-au familiarizat cu mediul înconjurător și au început primii ani «de pâine», Curând, casele vechilor coloniști s-au dovedit a fi prea mici, pe măsură ce familiile s-au mărit și proprietățile au crescut. Chiar înainte de 1800, o nouă dezvoltare se anunța. Casele au devenit treptat mai înalte, mai largi și mai lungi cu adăugarea de camere de locuit, grajduri și magazii, scrie Cb. L. Brücker despre această perioadă de la începutul secolului în Banat. Multe case ale coloniștilor fuseseră construite în grabă și trebuiau înlocuite.” (2)
Jurnalistul Walther Konschitzky scrie în 1981 un articol în care povestește că s-a plimbat cu Michael Vastag pe străzile Jimboliei pentru a identifica cele mai vechi case ale localității. Notează că au găsit în jur de 12 locuințe construite în prima jumătate a secolului al XIX-lea, dintre care una aflată pe strada Ioan Slavici, ce avea inscripționat pe fronton anul 1843. Despre Casa Șvăbească de la Jimbolia menționează: „Într-o convorbire cu folcloristul Nicolae Secară din Timișoara, care a fost tipărită și în numărul 10.000 al ziarului nostru de atunci, am spus că cel mai vechi fronton cunoscut de noi este din 1840. Ei bine, pe casa impunătoare și bine întreținută de pe strada Dr. Diel am văzut o dată mai veche: 1833. Să fie într-adevăr cel mai vechi fronton baroc din Banat? Nu cunoaștem niciun fronton datat care să fi fost construit înaintea acestuia.” (3)
Casele VAGON din Jimbolia
Iată unul dintre temeiurile pentru care este deosebit de importantă Casa șvăbească de la Jimbolia. Ea reprezintă o mărturie palpabilă a unor vremuri care stau la temelia orașului de astăzi. Cine în prezent locuiește într-o casă aflată în dreptunghiul central, delimitat la extreme de Spre Nord, Spre Sud, Spre Est, Spre Vest, își datorează situația - printre altele - și existenței acestui tip de casă, numită popular și casa vagon. Asta pentru că în trecut toate locuințele Jimboliei aveau structura alungită. Nu existau nici case în L, nici cu etaj, nici vile și nici frumoasele palate de pe actuala stradă Republicii. Casele vagon își îndeplineau cu prisosință misiunea pentru care au fost făcute: să susțină dezvoltarea economică și creșterea numărului de membri ai comunității.
Povestea de viață a proprietarului Nikolaus Schütz
Dar Casa șvăbească din Jimbolia este importantă și din alte cauze. Ea a aparținut familiei Schütz, greu încercată de vicisitudinile istoriei. Ritmul tihnit impus de activitățile agricole și de creștere a animalelor a fost brutal perturbat de izbucnirea conflagrației mondiale. Tânărul de 19 ani, Nikolaus Schütz, a ajuns în 1943 pe front. A fost rănit, dar a supraviețuit. La finalul războiului a căzut prizonier al rușilor și a fost deținut cinci ani. În aceeași perioadă, mai mulți membri ai familiei Schütz au fost deportați în URSS. Tatăl lui Nikolaus și doi unchi nu au supraviețuit surghiunului. În mai 1951, după eliberarea din detenție, s-a întors în Jimbolia, dar nu a rămas prea mult timp acasă. După doar câteva săptămâni, în 18 iunie 1951, a fost deportat împreună cu mama sa în Bărăgan. S-a întors în Jimbolia în 1956 și s-a angajat în cele din urmă la fabrica Ceramica, desfășurând acțiuni de întreținere a cuptorului corespunzător secției A, apoi lucrând la hala nouă. (4) În total, tânărul a pierdut 10 ani din viață din cauza ideologiilor politice.
Totuși, Nikolaus Schütz nu și-a pierdut vitalitatea. În programul Zilelor Jimboliene din 2002 a fost inclusă prezentarea Casei șvăbești, în urma lucrărilor de restaurare a locuinței, conduse de arhitectul Ioan Oprescu (4). Nikolaus Schütz și-a întâmpinat oaspeții cu un șnaps, mândru că a contribuit cu bani proprii la restaurarea monumentului istoric. (5)
Parcursul familiei Schütz este caracteristic multor destine jimboliene. Ceea ce a trăit această familie se poate transforma într-o veritabilă definiție a localnicului.
Criterii de evaluare ale Casei șvăbești
Calificative conform normelor metodologice de clasare și inventariere
- criteriul vechimii: medie
- criteriul valorii arhitecturale, artistice și urbanistice: mare
- criteriul frecvenței (raritate și unicitate): medie
- valoare memorial-simbolică: medie
Prezentul articol face parte dintr-o colecție de texte elaborate în cadrul proiectului Strategia de dezvoltare locală prin patrimoniu a orașului Jimbolia. La rândul său, acesta este elaborat de Universitatea Politehnica Timișoara (UPT) prin Polilinia SRL și Centrul de Cercetare în Urbanism și Arhitectură, cu sprijinul financiar al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest (ADR Vest).
Autorii articolului: Ștefana Bădescu și Sergiu Dema. Ștefana Bădescu este arhitect, profesor în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara. Sergiu Dema este directorul Casei de Cultură a Orașului Jimbolia.
Bibliografie:
(1) Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; Heimatortsgemeinschaft Hatzfeld,1991, p. 577, coord. A. P. Petri;
(2) Konschitzky, Walther; Sonnenrad und Lebensbaum - Banater Giebelhäuser und ihre Ornamentik; Neuer Weg, 31 iulie 1981, p. 3;
(3) Konschitzky, Walther; Sonnenrad und Lebensbaum; Neuer Weg, 22 iulie 1981, p. 3;
(4) Tonța, Walter; Hausgeschichten: Ein Bauernhaus in der Sauergasse; Heimatblatt Hatzfeld 10, 2003; p. 21;
(5) Pataki, Zoltán; „Flóriánnál voltunk látogatóban”; Romániai Magyar Szó, 13 august 2002; p.3.
Traducere: www.deepl.com; Sergiu Dema
Colecție digitală: www.arcanum.com