Nimic nu se compară cu amintirile copilăriei. Totul este mai frumos atunci când ești copil, cerul mai albastru, soarele mai blând, florile mai parfumate, străzile, pe care te jucai zi de vară până-n seară, mai largi și mai curate, apa mai dulce și mâncarea mai bună. De fapt, cea mai bună mâncare este cea din copilărie. Niciodată de-a lungul vieții nu vei mai regăsi gustul de atunci.
Să fi fost la grădiniță când am văzut pentru prima oară nucă caramelizată, frumos porționată și pusă la rang de cinste într-o bombonieră de sticlă? Bomboniera trona pe frigider, locul ei dintotdeauna. Însă de cum am pășit în casă, am observat că aceasta nu era goală ca de obicei. Nasul meu fin, antrenat pentru a găsi până și cea mai mică firimitură de dulce, a mirosit imediat că acolo se ascundea o comoară de neprețuit.
De cum am ridicat capacul de sticlă am rămas plăcut impresionată de ceea ce bunica numea „bomboanele copilăriei” ei. Am crănțănit vreo două bucățele de zahăr caramelizat între dinți și m-am îndrăgostit pe viață.
Pentru că în copilăria mea bomboane și caramele se găseau din belșug la magazin, Oma făcea rar nucă caramelizată, dar în memorie i-am păstrat un loc de cinste.
Bomboniera din poză este de la bunica, nu știu dacă e chiar cea din amintirile mele, însă o voi păstra ca pe o moștenire de preț.
Ingrediente:
300 g zahăr tos
150 g nucă
Preparare:
Bombonelele bunicii se fac foarte ușor. Ai nevoie de o oală antiaderentă în care răstorni zahărul tos și pe care o pui pe foc la temperatură medie înspre mică.
Sunt persoane care nu amestecă deloc compoziția decât înspre final. Însă eu, de cum văd că zahărul se caramelizează pe margini și începe să devină auriu, iau o spatulă de silicon și-i mai dau o mână de ajutor.
De reţinut că în zahăr nu se pune apă, iar nucile se pot prăji puțin înainte de utilizare, după preferință.
Când tot zahărul s-a caramelizat și a prins o culoare frumoasă, brună, se adaugă nucile curățate bine, se acoperă frumos cu caramel, se mai învârte compoziția încă câteva secunde, apoi se stinge focul.
Pe o tavă metalică tapetată cu hârtie de copt se răstoarnă caramelul, se nivelează frumos cu spatula pentru a avea aceeași grosime peste tot şi se lasă la răcit complet.
După ce zahărul s-a răcit, se porționează bombonelele cu cuțitul sau mâna. Poți opta pentru bomboane neuniforme, mai mici sau mai mari, sau pentru grilaje de caramel cu nucă. Pentru acestea din urmă, cât încă compoziția este călduță, cu ajutorul unui cuțit uns cu puțin ulei sau unt se delimitează bombonelele iar în momentul în care zahărul s-a răcit de tot, se taie la aceeași mărime.
Nu-ți face griji, oala în care ai caramelizat zahărul se curăță foarte ușor. Nu trebuie decât să o umpli cu apă, să o pui pe foc și să aștepți ca zahărul să se dizolve.
Să vă fie de bine! Autor și imagine: Oana Pavăl (Bîrgăoanu)
