Șpaițul bunicii era întotdeauna plin cu de toate. Pe rafturile frumos aranjate cu bucăți de pânză cusute și decorate de ea, râdeau în lumina soarelui ce pătrundea prin micuța fereastră borcanele pline cu gem, dulceață și felurite compoturi, de căpșuni, de vișine și cireșe, de caise și piersici, de mure și zmeură, iar mai spre toamnă de prune, pere și gutui.
Rafturile se umpleau odată cu vara de fel și fel de bunătățuri: borcane cu murături asortate, castraveți și gogoșari în oțet, fasole galbenă în saramură, bulion și pastă de roșii, ardei iuți în oțet, varză murată pentru sarmale, cartofi, ouă puse la var, făină, zahăr, ulei, nuci, mere, tăiței de casă, șuncă și cârnați...
Bunicii îi plăcea să se apuce din timp de conserve, să facă totul pe îndelete, fără grabă. Iar primul pe lista ei se afla gemul de căpșuni. Cum se ieftineau căpșunile, cum îl trimitea pe bunicul la piață – uneori miercurea, alteori sâmbăta căci piața era mai mare – să cumpere câteva kilograme și se apuca de treabă. Clătea borcanele, pregătea rafturile pentru depozitare, scotea oalele și ustensilele necesare, își punea halatul și nu se odihnea până când nu era totul pus în ordine și misiunea era îndeplinită. Ce mai, determinare și precizie nemțească!
Cel mai probabil gospodinele au făcut deja gemul de căpșuni, însă eu abia acum am realizat că maiul a trecut și, în curând, vor trece și căpșunile. Vă voi lăsa rețeta bunicii în rândurile ce urmează, care nu este nici scumpă, nici complicată, este o rețetă de bază ce nu necesită multă inginerie.
Ingrediente:
1 kg căpșuni
500 g zahăr
conservant - 1 vârf de cuțit
Preparare:
Important este să alegi căpșuni foarte bine coapte, dulci și aromate, pe cât posibil nestricate/ nelovite/ nepătate. Spală bine fructele în 1-2 ape, abia apoi le poți îndepărta codițele și zonele lovite, după caz.
Într-un vailing încăpător se răstoarnă căpșunile întregi, se presară zahărul peste ele, apoi se frământă fructele cu mâna cât să se obțină un terci. Se acoperă vasul și se lasă peste noapte în repaus, la rece. Din când în când mai poți amesteca compoziția cu o lingură de lemn pentru a grăbi procesul de dizolvare a zahărului.
A doua zi transferă compoziția de căpșuni și zahăr într-o oală mare și pune-o la fiert. Aici am o recomandare de făcut. Nu pune niciodată pe foc o cantitate foarte mare de căpșuni, deoarece timpul de fierbere va crește considerabil, ceea ce înseamnă un consum mai mare de curent/ gaz, dar și un gem care își pierde din savoare și din culoare. Cu cât fierbi mai mult gemul, cu atât acesta se va închide la culoare, își va schimba textura și gustul, se va prinde de oală și riști chiar să-l strici.
De aceea, dacă vrei să faci gem din 15 kg de fructe, de exemplu, împarte compoziția în 3 părți a câte 5 kg, și fierbe-le pe rând. Nu numai că vei termina mai repede, dar vei obține și un gem de o culoare frumoasă. Tot în acest scop te ajută și o oală mai mare, nu ca litraj, ci ca suprafață.
Nu uita să spumezi compoziția și să o lași pe foc mare până când se vede cu ochiul liber că și-a schimbat densitatea și s-a legat într-un gem numai bun. Cantitatea de lichid va scădea la jumătate, aproximativ. Chiar dacă ți se va părea că este încă prea lichid, după răcire gemul se va închega foarte bine. În funcție de necesități, poți face un gem mai moale sau mai tare.
În acest punct, bunica punea puțin conservant sau aspirină în gem și amesteca bine. Alte gospodine folosesc zeama de la o jumătate de lămâie pentru conservare, pe când unele nu pun nimic, zahărul fiind un conservant în sine, important în aceste cazuri este să sterilizezi foarte bine borcanele și capacele.
Se toarnă gemul în borcane, se pun capacele și se strâng foarte bine, apoi se întorc cu fundul în sus și se pun printre pături, la răcit. Poate dura chiar și 2-3 zile până când vei putea transfera borcanele în șpaiț, important este să le lași să se răcească treptat.
Uns pe clătite fierbinți, pe langoși sau gogoși de casă, pentru lipit biscuiții sau pentru fel și fel de prăjituri, gemul de căpșuni de casă nu se compară cu nimic din ceea ce se găsește în comerț, tocmai de aceea merită tot efortul preparării!
Autor și imagine: Oana Pavăl (Bîrgăoanu)