Bunica Ana făcea acest dulce destul de rar și atunci doar miercurea sau vinerea, niciodată în alte zile. Așa a moștenit ea meniul de la bunicii ei, așa îl ducea mai departe. Oricum ar fi fost, pe noi nepoții ne încânta de fiecare dată când ne răsfăța în acest mod.
Zuckerkipferl este o prăjitură șvăbească pe care bunica mea a învățat-o de la bunica ei. Cel mai probabil rețeta se găsea în familie de foarte mult timp fiind adaptată mereu ingredientelor din vremea respectivă.
La rândul meu am primit rețeta de la bunica și tare îmi doresc să o las și eu moștenire nepoților mei. Nu e o prăjitură sofisticată, mai degrabă este o pâine dulce cu ingrediente simple, la îndemâna oricui. Nici măcar nu este greu de preparat, însă așa cum se știe deja, practica este cea care o va face perfectă.
Aluat moale și pufos la interior, o crustă crocantă și zahăr caramelizat pe partea de jos, pe scurt Zuckerkipferl.
Ingrediente:
500 ml lapte călduț
1 cub drojdie proaspătă (25 g)
1 ou
un praf de sare
1 linguriță de zahăr
unt cât o nucă
făină cât cuprinde
Plus:
10 linguri de zahăr pentru decor
Preparare:
Se ia un vas încăpător sau vailing cum i-am auzit mereu pe jimbolieni zicând.
După cum zice și rețeta, cantitatea de făină nu se cunoaște cu exactitate. Pe la începuturile mele în ale gătitului, atunci când citeam expresia „făină cât cuprinde” mă lua disperarea. Și acum mai transpir când vine vorba despre aluaturi dospite pe care le fac pentru prima oară și nu știu de câtă făină am nevoie, dar treburile sunt destul de simple.
Se pun doi pumni generoși de făină, aproximativ 250 g, în vas, faci o gaură la mijloc și adaugi oul întreg, untul la temperatura camerei (poate fi și untură, e chiar mai indicată), praful de sare (atât cât poți lua cu trei degete), lingurița de zahăr, drojdia dizolvată în puțin lapte călduț și restul de lapte, tot călduț. Amesteci compoziția cu o lingură de lemn, dar nu încorporezi toată făina de pe margini. Lasă totul în repaus 20 de minute.
Și acum e acum! A venit momentul făinii „cât cuprinde”. Recomandarea mea este să adaugi făina puțin câte puțin până când vei obține un aluat vârtos pe care poți să-l amesteci cu lingura. De fapt este vorba despre ”bătutul aluatului” cu lingura de lemn. Trebuie să te înarmezi cu răbdare și cu brațe puternice. Dacă vrei prăjiturele bune, trebuie să bați aluatul până când la suprafața acestuia ies bășici de aer iar aluatul se desprinde frumos de pe lingura de lemn.
Când ai terminat cu bătutul, se presară făină peste aluat, se pune un șervet deasupra și se lasă la crescut o oră, la loc cald.
Între timp ungi cu unt/untură 2 tăvi și încingi cuptorul bine. Dacă ai cuptor electric, preîncălzește-l la 200-220 grade Celsius. Cele 10 linguri de zahăr le pui într-o farfurie nu foarte adâncă.
Cu o lingură metalică, pe care o dai prin făină de fiecare dată când simți nevoia, se ia din aluat. Lingura e măsura ta. Să nu iei foarte mult aluat deoarece prăjiturelele oricum cresc la cuptor. Acest aluat se tăvălește prin zahăr, se face un șnuruleț gros, apoi sa răsucește de vreo 2-3 ori ca și când ai răsuci 2 capete de ață. Îi dai aluatului formă de cornuleț și îl pui în tava unsă cu unt. Așa procedezi pentru tot aluatul. Faci cornulețe pe care le pui unul lângă altul, fără spații între ele.
Coace prăjitura 30 de minute sau până când deasupra se prinde o crustă frumoasă, maronie. În partea de jos a prăjiturii, zahărul se caramelizează iar în combinație cu aluatul moale, dă dependență. Cu siguranță se va mânca jumătate de tavă cât încă prăjitura este fierbinte.
Să vă fie de bine!
Autor: Oana Pavăl (Bîrgăoanu)
Imagine: Oana Pavăl (Bîrgăoanu)
