Zilele acestea, unul dintre intelectualii remarcabili ai actualității românești a făcut o observație importantă: localitățile mici ale României se sufocă spiritual din cauza lipsei acțiunilor culturale sănătoase. Pornind de aici s-a născut următoarea scrisoare a unui jimbolian:
Bună seara, stimate domn!
Mă bucur nespus că ați abordat subiectul culturii în orașele mici ale României. Ați pus degetul pe rană, pe rana sufletului meu. Aș fi vrut să vă scriu următoarele informații într-un comentariu, dar nu pot. Nu suntem prieteni pe Facebook. Vă urmăresc de mult timp pe rețeaua de socializare menționată, dar nu mi-am permis să vă scriu. O fac acum pentru că subiectul deschis de dumneavoastră mi se pare prea important și, în general, mult prea neglijat. De fapt, cred că e prima dată când am ocazia să mă intersectez cu o abordare publică a acestui subiect.
Iubesc un oraș mic, Jimbolia, de 12 000 de locuitori. Altădată l-aș fi descris ca fiind un loc multicultural, cosmopolit, un melanj de etnii: șvabă, maghiară, română. Astăzi nu-l pot caracteriza în felul ăsta. Se află într-o cădere liberă. Nu, șomaj n-avem, dar n-avem nici conștiința că locul ăsta ar fi pentru noi „acasă”. Șvabii îl numeau „heimat” și credeau aproape cu fanatism în sensul acestui cuvânt. Nu reușim să ne asumăm statutul de locuitori ai acestui oraș. Sunt câteva încercări de a recupera vremea pierdută. Câțiva jimbolieni încearcă să se lămurească cultural. Încearcă să-i lămurească și pe cei din jur. Nu, nu-i ușor! Am încercat cu muzeele și casele memoriale. Avem șase! Două sunt case memoriale: a medicului Karl Diel - unul dintre cei mai mari medici ai Banatului în urmă cu aproximativ un secol - și a scriitorului Petre Stoica - ce aparține „generației 60”. Patru sunt muzee, e drept, de mică întindere: Muzeul Stefan Jäger - pictorul emblematic al șvabilor bănățeni; Muzeul Căilor Ferate - ruta feroviară Timișoara - Jimbolia este, probabil, prima destinată pasagerilor de pe actualul teritoriu al României; Muzeul Pompierilor „Sfântul Florian” - avem aproape 150 de ani de voluntariat neîntrerupt în domeniul luptei cu focul; Muzeul Presei „Sever Bocu” - unicul muzeu al presei din România și, probabil, printre foarte puținele din Europa.
Anual se organizează două simpozioane de creație artistică importante cel puțin pentru Banat. Unul dintre simpozioane este dedicat picturii și poartă numele lui Stefan Jäger. Se organizează la nivel internațional strângând artiști de pe mai multe continente. Celălalt este dedicat ceramicii „raku”. Aici, atelierul de ceramică este condus de Marta Jakobovits, un nume cu rezonanță printre cunoscători. Vernisajele acestor simpozioane reprezintă o încântare! Și totuși, lumea nu se înghesuie. Nu se înghesuie nici la festivalul internațional de blues, acțiune organizată de aproape 20 de ani și moderată de Florian „Moșu” Lungu. Nu se înghesuie nici la Kirchweih, sărbătoarea tradițională a șvabilor, nici la alte evenimente culturale. Bisericile sau Casa de Cultură nu sunt pline la diferite concerte de muzică clasică. Îi aud deseori pe organizatori spunând: „Pentru cine s-o mai fac?!”. Și, totuși, o fac iar și iar.
Aș mai scrie și despre multe activități ce se organizează pentru copii și tineret: despre atelierele Clubului Copiilor, despre echipele de handbal sau de fotbal, despre karate, lupte libere și alte sporturi, despre Întâlnirea Europeană a Tinerilor (acronim francez: REJ), care se organizează de 12 ani, în fiecare an într-una din localitățile implicate: Verneuil d'Avre et d'Iton (Franța), Trebur (Germania), Jimbolia (România).
Ș-aș mai scrie despre istoria localității, care, dac-ar fi cunoscută, poate că ar reprezenta un punct determinant în ceea ce privește atașamentul față de Jimbolia. Da, orașul nostru are defecte! Dar cum și când se vor remedia ele dacă nu ne străduim noi, piese ale aceluiași angrenaj, s-o iubim așa cum se cuvine?!
Mai sunt și alte încercări de trezire la realitate, dar mă opresc aici. Iertați-mă, cred că v-am împovărat destul! Am recurs, însă, la această expunere pentru a crea contextul pentru următoarea întrebare: de ce nu funcționează la turație maximă încercările de lămurire culturală? Gânduri bune,
un jimbolian
