• JimboBlog

Cine sunt eu? Ce fac eu?


Mersul la un eveniment cultural te pune uneori în situația de a te pregăti, cumva, în timpul minuțios pregătit. Nu a fost cazul meu. De această dată eu sosind aproape "trecute fix" față de ora stabilită. Surpriza cea mare m-a întâmpinat la întrarea în holul Muzeului Stefan Jäger, unde lumea își disputa deja câteva păreri. Prin emoția firească a doamnei Angelica Chici se transmitea suflul cald al evenimentului ce urma să înceapă. Pe criticul Gabriel Kelemen l-am recunoscut după profesionalismul desăvârșit cu care prezenta lucrările protagoniștilor, verva-i caracteristică, precum și umorul "bine temperat", care se potriveau atât de bine cu petele de culoare ce răzbăteau din tablouri. Am descoperit o artistă, Ana Maria Butura, aflată la începuturi, dar cu atât mai convingătoare prin idei și culoare, întrucât auriul solar dă o notă de splendoare foarte bine dozată. Acest lucru centrează întrucâtva atenția privitorului echilibrând perfect "disputa" dintre culori.

O apariție benefică și care comunică parcă printr-un joc, vorba criticului G. Kelemen, cu tablourile celuilalt artist Mihai Teodor Olteanu expuse pe peretele opus.

De fapt, surpriza de care vorbeam la început a fost acest artist care m-a cucerit din capul locului. Fiind novice, mă mulțumesc să privesc și să simt la modul personal atât culorile, cât și senzațiile ce se transmit privitorului. Tablouri frumoase, calde, optimiste, din care răzbat acele bucurii mici pe care toți le așteptăm și de care avem nevoie. Dovada marelui caracter al artistului Mihai Teodor Olteanu s-a întregit, dacă mai era nevoie, atunci când am citit în pliantul de prezentare "cine" este și "ce" face artistul. Răspunde la întrebările: "Cine sunt eu?" și "Ce fac eu?" exprimându-și toate sentimentele prin tablourile pe care singur spune că EL le-a pictat. Aceasta mi-a pricinuit o emoție deosebită pe care v-o împărtășesc și consider ca merită citită.

Din nou un eveniment cultural reușit, bine articulat în pleiada acțiunilor privind Centenarul României și pe care îl aplaud cu căldură.

Petrică Dema


1 afișare