Nu știu de unde scoate Muzeul Presei „Sever Bocu” evenimentele. Pe lângă vizitele aproape zilnice ale unor mai mult sau mai puțin cunoscători în ale gazetăriei, iată că a mai apărut un eveniment în viața lăcașului. Purtând titlul de „Dresorii de purici”, acțiunea sugerează un amestec de muzică și proză în lectura autorului, cumva în stilul vechilor cenacluri, în care aceste două arte se împletesc și se completează având totuși grijă să iasă în evidență prin mijloace proprii.
Niște bobițe de aur cu cât mai prelucrate cu atât mai prețioase. Așa mi-au părut. Ca și la evenimentul anterior, holul muzeului a fost plin, iar organizatorii au avut dreptate atunci când mi-au surâs văzându-mi surprinderea. După o introducere scurtă, autorul și totodată interpretul Călin Torsan ne-a adus într-o lume misterioasă plină de întrebări care își așteaptă răspunsuri prin intermediul unor instrumente de suflat. Îl acompaniază dulcimerul mânuit de Alexandru Hegyesi, ale cărui acorduri m-au cucerit de la început. Prezența multor tineri mi-a întărit convingerea că atâta timp cât vor fi organizate asemenea evenimente, după-amiezele de duminică vor avea un viitor mai bun. Respirația reținută, expresie a sunetelor care curg unul în altul din prea plinul interpreților, aduce laolaltă, ca într-un tot, pe artist și ascultător. Din aceeași epocă din care par a veni și sunetele, vechiul aparat de fotografiat ne privește tăcut completând atmosfera. De pe pereți, din rame frumos aliniate, articolele, pagini îngălbenite, evocări ale unor timpuri trecute parcă și-au găsit și ele câte un loc în jurul meselor rotunde. Și dintr-o dată mi-am dat seama că o caricatură îmi zâmbește consensual... Nu știu dacă și cei prezenți vor fi în asentimentul meu, dar eu am ajuns să îmi dau seama că am trăit, în cele câteva momente, trecutul, prezentul și viitorul. Vin și spun: să ne respectăm trecutul, să ne trăim frumos prezentul și să ne facem un viitor bun.