top of page

Șapte pași prin care Jimbolia a fost alipită oficial României



Jimbolia văzută de sus; fotografie: Eduard Jakovits
Jimbolia văzută de sus; fotografie: Eduard Jakovits

În articolul Hatzfeld bei uns (Jimbolia la noi), apărut în publicația timișoreană Schwäbische Volkspresse în 12 aprilie 1924, într-o perioadă în care aceasta era condusă de Karl von Möller - pe atunci senator - rămas în istoria Jimboliei în registrul personajelor controversate, se descrie cu atenție la detaliu cum s-a petrecut preluarea localității de către autoritățile române.


Aflăm, în primul rând, că a existat o comisie răspunzătoare de preluarea Jimboliei. Prima etapă din ceea ce avea să devină unul dintre cele mai importante momente din istoria așezării s-a desfășurat la Consiliul Local, care în 1924 funcționa în locul în care în prezent își desfășoară activitatea restaurantul The Story. Aici, comisia a întâmpinat câțiva reprezentanți ai statului român, ai autorităților județene și ai altor instituții culturale și economice. 


Etapa a doua s-a desfășurat în fața stației de cale ferată, unde prim-pretorul Ardelean i-a întâmpinat pe notarul comitatului Cornel Pîncu și pe alți reprezentanți de rang județean, după care comisia și-a luat rămas-bun de la comandantul Petkovits. 


După despărțirea definitivă de ultimul reprezentant al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, comisia s-a deplasat la Comloșu Mic, unde era așteptată de exponenți ai comunităților învecinate: Teremia, Grabaț, Lunga, Tomnatic, Sânnicolau Mare, Comloșu Mic. Această a treia etapă crește dimensiunea celor întâmplate în urmă cu 100 de ani atât simbolic, cât și concret. Articolul notează că s-a creat un alai greu de cuprins cu ochii, ce a fost întâmpinat la hotarul localității Comloșu Mic de circa 200 de călăreți din Jimbolia.


A patra etapă s-a petrecut în fața stației de cale ferată. Autoritățile locale au primit oficial comisia de preluare a Jimboliei sub un arc triumfal, frumos împodobit, pe care era scris Bine ați venit / Willkommen. Primarul Jimboliei, Nikolaus Stoffel, le-a oferit pâine și sare notarului Pîncu și colonelului Drăgănescu. Gestul de curtoazie a fost completat printr-un buchet de flori înmânat de domnișoara Decker, fiica celebrului Robert Decker, conducător al unei fabrici de pălării ale Jimboliei. Prima cuvântare a fost rostită de primarul localității, care a făcut referire la loialitatea pe care jimbolienii o vor arăta față de noua patrie-mamă, în nădejdea că și aceasta va îndeplini dorințele localnicilor atât de greu încercați în ultimii ani. 


Mai întâi a mulțumit colonelul Drăgănescu, după care notarul Pîncu. Ambii au asigurat conducerea Jimboliei că statul român primește călduros locuitorii acestei așezări înfloritoare, frumoase și înzestrate din belșug cu elemente industriale și comerciale. S-a adăugat și că noua mamă se va îngriji de bunăstarea, fericirea și progresul noilor cetățeni români. După aceste cuvântări a fost intonat imnul regal atât instrumental, cât și vocal. De aici, alaiul s-a îndreptat înspre Primărie. Douăzeci de atelaje trase de câte patru cai și multe altele trase de câte doi, au fost utilizate pentru a transporta oaspeții la Primărie, unde s-a desfășurat sfințirea noului drapel al localității. 


Această a cincea etapă a debutat cu slujba religioasă oficiată de protopopul Coriolan Cioroianu din Comloșu Mare. La ceremonie au participat mulți oameni. Preotul a vorbit atât în română, cât și în germană. În cuvântarea sa a evidențiat importanța evenimentului, apoi a înmânat steagul autorităților județene, anume colonelului Drăgănescu. Prim-pretorul Ardelean a înmânat apoi steagul primarului localității și a vorbit în germană: „Domnule primar, vă înmânez acest steag inaugurat ceremonios ca simbol al puterii de stat pentru a-l păstra cu cea mai profundă dragoste și sinceră onestitate și devotament, și prin jurământul dumneavoastră să nu-l părăsiți sau să-l trădați vreodată. În viitor veți jura pe acest steag loialitate, așa că ar trebui să îi înțelegeți semnificația. El este simbolul puterii de stat, iar prin necinstirea acestuia se înfăptuiește și necinstirea statului. Culoarea roșie nu reprezintă doar sângele curs în război din strămoșii noștri, precum și din părinții, frații și din copiii noștri, pentru înfăptuirea României Mari, ci reprezintă acea căldură a inimii prin care draga noastră patrie-mamă vă trage la sine. Aici nu există nicio diferență de naționalitate sau religie. Culoarea galbenă înseamnă viitorul frumos și bogat al patriei-mame. Culoarea albastră întruchipează loialitatea pe care fiecare cetățean o datorează acestei țări. Domnii mei! Puteți fi convinși că viitorul dumneavoastră va fi frumos și bogat, voi trebuind să vă ridicați la însemnătatea celei de a treia culori - loialitatea față de patria-mamă. Iubiți această patrie cu profunzime. Lucrați și în viitor cu hărnicie și perseverență pentru bunăstarea dumneavoastră și a patriei. Sunt convins că șvabii noștri loiali și întreprinzători vor avea un viitor frumos în România Mare. Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu ca așa să fie și vă cer vouă, tuturor fraților mei, să strigăm cu prietenie într-un singur glas trăiască România Mare.”


După veselia furtunoasă provocată de această intervenție emoționantă, cuvântul a fost preluat de îndrăgitul preot Franz Neff, care a subliniat că cetățenii Jimboliei doresc ca noua patrie să le acorde libertate culturală și economică și să îi adopte oferindu-le mijloacele necesare progresului. Colonelul Drăgănescu a evidențiat că Jimbolia este unită pentru totdeauna cu România, iar notarul Pîncu a garantat locuitorilor că se vor bucura de „toate libertățile populației”. 


După alocuțiuni au urmat câteva momente culturale susținute de: Asociația Muzicală din Comloșu Mare, formația muzicală a Jimboliei, Asociația Muzicală a Meșteșugarilor din Jimbolia, corul mixt al Asociației Sportive a Șvabilor, Asociația Muzicală Germană a Bărbaților, Clubul Sportiv din Jimbolia. Apoi s-a desfășurat un moment administrativ important, în care autoritățile regionale au demarat alegerea consilierilor locali. Procesul a fost inițiat de prim-pretorul Ardelean. Au fost aleși în comitetul decizional notarul comunal Adam Albu și Michael Treiss, directorul unei fabrici de produse ceramice din Jimbolia. Prim-pretorul Ardelean a început printr-o cuvântare în care a subliniat importanța Regelui Ferdinand I la înfăptuirea României Mari, apoi a fost amintit rolul Reginei și efortul depus de aceasta în timpul Primului Război Mondial.


Michael Treiss a avut curajul să vorbească despre un subiect sensibil, evidențiind că nu sunt adevărate zvonurile conform cărora la Jimbolia s-au desfășurat proteste împotriva alipirii la România. Ba dimpotrivă, comunitatea locală i-a cerut lui Peter Heinrich, deputatul ei în Parlamentul de la Belgrad, să  se pronunțe în favoarea anexării Jimboliei la România Mare. De menționat este și o altă observație a lui Michael Treiss. Directorul a afirmat că populației din Jimbolia i s-a cerut pe cale oficială să protesteze împotriva transferului, dar jimbolienii au respins la unison această cerere. 


La cererea aceluiași Treiss au fost trimise următoarele telegrame: „Către Cancelaria Cabinetului Majestății Sale Regele Ferdinand I, Consiliul Local al comunei Jimbolia, în cadrul ședinței sale solemne de astăzi, prilejuită de alipirea comunei la România Mare, oferă Majestății Sale și Casei Domnitoare cu cea mai profundă onoare, cel mai deplin omagiu și asigură pe Majestatea Sa de loialitate și devotament.” Nikolaus Stoffel, Primar


„Către prim-ministrul Ionel Brătianu, Consiliul Local al comunei Jimbolia, ce astăzi a fost anexată cu solemnitate Regatului României Mari, prezintă prim-ministrului și înaltei conduceri loialitatea sa sinceră și înalta prețuire și asigură conducerea de loialitatea sa perpetuă față de stat.” Nikolaus Stoffel, Primar


Tot Michael Treiss a subliniat că populația Jimboliei este de origine germană și că dorește să își păstreze specificul, dar că germanii vor învăța cât de repede limba oficială de stat. După directorul Treiss a vorbit Kartje, proprietarul unei drogherii din centrul Jimboliei. Cuvântarea sa a promovat ideea că poporul german din Jimbolia este muncitor și că dorește să conlucreze cu poporul român pentru înflorirea țării. A vorbit și Michael Koch, directorul Morii Pannonia. Koch a afirmat că populația locală a fost supusă în ultima perioadă unei presiuni puternice, atât de intense încât a fost o minune că a putut să spere într-un viitor mai bun. Notarul comitatului, Iuliu Coste, a luat cuvântul începând cu un proverb „Apa trece, dar pietrele rămân. Apa sunt sârbii, iar pietrele sunteți voi, dragii mei domni, populația din Jimbolia. După multe furtuni care s-au abătut asupra voastră vin eu cu un steag de pace, care aduce liniște, ordine și pace.” 


După încheierea ședinței, cei prezenți s-au mutat în biserică pentru a participa la o slujbă de mulțumire. Această acțiune s-a concretizat în cea de a șasea etapă a preluării Jimboliei. 


A șaptea etapă s-a desfășurat seara, când la cazinou (actuala Școală Agricolă) a avut loc un banchet. Colonelul Drăgănescu a golit primul pahar în cinstea Regelui și a dinastiei, iar preotul Franz Neff a închinat în cinstea conducerii țării. Michael Treiss a vorbit despre aportul pe care jimbolienii îl pot aduce țării prin muncă, protopopul Cioroianu a specificat trăsăturile de caracter ale etniei șvăbești, fostul deputat, profesorul Peter Heinrich, a prezentat bucuria jimbolienilor de a aparține de statul român. Au mai vorbit avocatul Stocker, inginerul Vasiliu, directorul de bancă Waltzer, Michael Weiss, Franz Doggendorf și Anton Arats. La final, capelanul Killian a prezentat o telegramă pentru ministrul de externe Duca. 


*Articolul-sursă se găsește pe Digitale Forum Mittel- und Osteuropa (DiFMOE) la adresa aceasta.


Postări recente

Afișează-le pe toate

Jimbolia 100

Comments


bottom of page