• Carol Brandmayer

Întreprinderea de Nasturi Jimbolia. Partea 1: tehnologie și cromarea materialelor

Unități de măsură

În industria nasturilor unitățile de măsură folosite până în anul 1975 au fost, pentru producția fizică, groși și mii groși. Un gros este echivalent cu 12 bucăți. Pentru unitate de lungime se utiliza linia engleză. După standardizare producția fizică s-a exprimat în mii bucăți iar unitatea de lungime în milimetri.


Mișcarea tehnică și tehnologică

Compartimentul tehnic al fabricii cu personal de înaltă calificare deținea o bibliotecă tehnică bine dotată, avea abonamente pentru documentare la publicațiile tehnice ale Institutului Național de Documentare Tehnică, avea relații cu Grupa de Cercetare din Ministerul Industriei Ușoare, cu Institutul Politehnic din Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială. Făceam frecvent contracte pentru implementarea de tehnologii și procedee tehnologice noi. Și personalul propriu era angajat în cercetarea, inventarea, implementarea de tehnologii și procedee tehnologice noi.


Cromarea matritelor

Matrițele pentru nasturi presați, realizați inițial din măcinătură de copite de bovine și apoi din rășină ureoformaldehidică, au necesitat suprafețe fără asperități. Procesul tehnologic pentru obținerea unor asemenea suprafețe se putea face numai prin acoperirea galvanică cu crom, proces numit cromare dură. Initial s-a apelat la întreprinderi terțe, dar fără succes. Au fost inițiate două proiecte: 1. Proiectarea și execuția de matrițe pentru nasturi în atelierul propriu a întreprinderii și 2. Înființarea unui atelier de acoperire galvanică, cromare dură. Acum a luat ființă un compartiment de proiectare matrite pentru nasturi ,nucleul viitorului atelier de proiectare. Primul angajat al acestui atelier a fost inginerul W. Thomas, cu studii de inginerie la Budapesta. Primele matrițe pentru nasturi au fost realizate în atelierul de întreținere, șef de atelier fiind Victor Kollar. Domnia sa a proiectat și implementat tehnologia. Se crează un poanson, un pozitiv de duritate înaltă. Dintr-o bară de oțel rotund se debitează rondele, care se prelucrează prin așchiere, suprafața se rectifică, se presează la rece cu poansonul amintit mai sus, realizând în acest fel negativul, matrița propriu-zisă. Această matriță urmează un tratament termic, o îndepărtare severă a zgurei, lustruire, degresare și apoi cromare dură a suprafeței active. Numărul poansoanelor, matrițelor individuale, ce se montează într-o portmatriță depind de aria portmatriței și mărimea nasturelui. Mai sunt și alți factori limitativi, suprafața activă a presei hidraulice și masa matriței, având în vedere că este amovibilă și se manipulează manual de operator. Matrița este formată dintr-un poanson inferior și unul superior. Și poansoanele superioare se realizează la fel și se montează la fel, într-o portmatriță, și, în final, tabletele se pun în matrița inferioară. Aceasta se închide manual cu partea superioară și manual se încarcă presa hidraulică.


Cromarea poansoanelor este cheia calității acestor matrițe. Pentru realizarea atelierului de cromare am colaborat cu Institutul Politehnic din Timișoara, Catedra de Electrochimie, cu care am încheiat un contract în acest sens. S-a proiectat atelierul de galvanizare, cromare dură, compus din băi galvanice, stație de redresare a curentului electric alternativ și dispozitive de pregătire a suprafețelor ce urmează a fi cromate. Cel care a lucrat alături de personalul Facultății de Chimie a fost Ștefan Batky, care a condus această secție până la pensionare, în 1990.



(va urma)


Fabrica de Nasturi Jimbolia. Fotografie din colecția domnului Carol Brandmayer


318 afișare0 comentariu