Ah, frumoasele tendințe din purtarea ultimului strat ce se-afișează ochiului! Căci buna purtare pornește din interior și ajunge să se facă mai degrabă simțită decât văzută.
Că e lucru ales să fii în tendințe știe toată lumea, dar dacă tendințele nu-s tocmai demne de a fi numite cu același adjectiv? Ori dacă personalitatea nu-ți conferă postura de a le adopta că, deh!, nu poți avea întocmai același gust ce-i general valabil.
Totuși, ne sunt induse niște linii ce ar trebui urmărite atunci când vine vorba de vestimentație. Eu mă opresc doar la liniile lexicalo-descriptive din articolele ziarelor. „Adevărul Literar și Artistic” este o sursă fastuoasă ce urmărește cu aplomb tendințele vremii. De data aceasta supunem atenției un articol din 11 martie 1923.
Aflăm din rândurile-i că nu avem dreptul să tratăm cu îndoială încălzirea vremii: trebuie să renunțăm la hainele de blană și să „inaugurăm costumul primăverei”. Ansamblul acesta de piese vestimentare completează personalitatea purtătoarelor, iar gulerele, reverele, batistele expuse tendențios, nasturii de sidef, țesăturile, manșetele și butonii bărbătești „însoțesc fusta dreaptă cu mișcare de platcă pe șolduri și jacheta în trei nasturi cu buzunar disimulat.”
Fie că purtăm un costum din gabardină și postav englezesc, fie că alegem costumul alb cu șireturi subțiri pentru „plimbările la șosea” ori optăm pentru un costum din „stofă pepită cu galoane de șiret «ciré» și buzunare falșe”, adevărul este că nimic nu-l poate face să iasă mai bine în evidență decât un zâmbet bine ancorat în realitatea subiectivă și distincția.
Am văzut o siluetă! Semn că trebuie să (mă) închei (la condei)!
