Lumina este! Și însăși existența ei alină sau cauterizează cu o încăpățânare de nestrămutat. Lumina cea adevărată dă viață, mângâie, îmbracă pe oricine o caută, relevă adevărul, arată calea, eliberează de sub tirania întunericului, indică rostul lumii și coboară gratuit, printr-o smerenie desăvârșită, asupra tuturor celor ce nu se ascund în tenebre. Inima întunericul este exact așa cum a descris-o Joseph Conrad. Este mai mult decât un loc! Este o stare a omului închis întru propria-i mândrie. Ea este prețul plătit pentru dragostea după strălucirea aurului și slava puterii. Nici măcar albeața fildeșului nu va putea lămuri obscuritatea mândriei.
Dar lumina scapără și pentru omul din umbră. Ea poate să redea îmbujorare acolo unde paloarea caracterizează fața. „Întru lumina Ta vom vedea lumină” spune psalmistul David, scoțând în evidență un adevăr în care Origen vede deschiderea porții spre cunoașterea adâncă, cea aflată dincolo de accesibila cunoaștere dată de simțuri. Pentru că lumina poate fi cunoscută doar în lumină (!), omul poate să cunoască adevărul doar în prezența adevărului. Cu alte cuvinte, pe Dumnezeu Îl poți afla doar armonizându-te cu principiile infailibile ce însoțesc perfecțiunea. Un asemenea mod de apropiere față de o entitate fără cusur este cu anevoie de urmat pentru că omul este, totuși, coruptibil. Iată o dilemă esențială, din care ne izbăvește Hristos prin îmbrățișarea de bună voie a actului chenozei: Dumnezeu, imaculat și de neatins, creator prin definiție, din dragoste pentru suferința omului rătăcit, acceptă să Se facă om, să Își însușească statutul creaturii, tocmai pentru a arăta întregii omeniri calea de urmat pentru dobândirea tihnei mântuitoare.
Hristos, prin actul de bunăvoie acceptat, face accesibilă oricărui muritor rețeta nemuririi sau - de ce nu? - a învierii: că dragostea reprezintă puntea dinspre perisabil spre nepieritor. De altfel, din iubire pentru om Dumnezeu insistă ca omul să cunoască drumul spre liniștea împăcării cu sinele și cu El. Creatorul, așadar, se îngrijește ca lumina cunoașterii să poată arde pretutindeni: „[…] pentru că uleiul este binefăcător pentru trupuri, este remediu împotriva suferinţelor şi a oboselilor şi izvor de lumină. Alimentată cu ulei, orice lampă îşi înmulţeşte lumina. La fel este şi milostivirea lui Dumnezeu: este remediu împotriva greşelilor şi a morţii, ajutor al omenirii şi hrană pentru lumina inimii.” (Metodiu din Olimp)
Hristos a înviat!
