Jimbolia - leagănul fotbalului de club din România

Acum 125 de ani, la 3 august 1901, s-au întâlnit într-un meci de fotbal memorabil formațiile Grabáczi Sport Egylet (Clubul Sportiv Grabaț) și Zsombolyai Football Club (FC Jimbolia). Articole de presă redescoperite demonstrează că această partidă reprezintă cea mai veche confruntare documentată dintre două echipe de club din localități de pe teritoriul României de astăzi.

Zsombolyai Sport Egylet, 1922 – una dintre cele mai vechi fotografii păstrate ale unei echipe de fotbal din Jimbolia. Foto: Arhiva de imagini a HOG Hatzfeld

Grabaț, sâmbătă, 3 august 1901

Încă de la începutul după-amiezii, în comuna bănățeană situată la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Timișoara domnește o agitație neobișnuită. Din Jimbolia, localitatea învecinată, a sosit o echipă de fotbal însoțită de numeroși susținători. Curioși vin și din satele din împrejurimi. Învățători, funcționari, judecători și chiar un deputat în Parlamentul de la Budapesta vor să fie martorii unui eveniment ieșit din comun. Steaguri mari marchează locul de desfășurare a meciului, amenajat la marginea satului, lângă o mică pădure. Spectatorii își găsesc locuri la liziera pădurii și așteaptă cu nerăbdare fluierul de început.

Fotbalul este încă o noutate pe aceste meleaguri. Jocul venit din Anglia a ajuns în Banat doar de puțin timp. În această zi de vară se întâlnesc două echipe tinere de club: Grabáczi Sport Egylet și Zsombolyai Football Club, ambele înființate cu doar câteva săptămâni înainte.

Gazdele intră mai bine în joc. La scurt timp după lovitura de începere înscriu singurul gol al partidei. Jucătorii din Jimbolia luptă până la fluierul final pentru egalare, însă Grabaț își apără avantajul minim. De partea Zsombolyai Football Club se remarcă în mod deosebit Lajos Báthory, al cărui joc neobosit și mobilitatea din teren lasă o impresie puternică.

Fluierul de final nu încheie însă ziua. După discursul profesorului din Jimbolia, György Petrasch, gazdele și oaspeții petrec împreună până noaptea târziu. Sportul și viața socială merg firesc mână în mână în acea zi de vară. Nimeni dintre cei prezenți nu bănuiește că acest meci amical va ocupa cândva un loc de seamă în istoria fotbalului.

După 125 de ani, privirea se întoarce din nou spre acea zi de august. Multă vreme, meciul disputat la 20 august 1902 între Temesvári Football Club (viitorul Club Atletic Timișoara – CAT) și Lugosi Sport Egylet (Reuniunea de  Sport din Lugoj) a fost considerat primul meci de fotbal dintre două echipe de club din localități aflate pe teritoriul României de astăzi. Cercetări recente în presa vremii conturează însă o altă imagine. Trei relatări de presă independente demonstrează fără echivoc că încă din 3 august 1901, la Grabaț, s-au întâlnit două echipe de club locale. Astfel, acest capitol al istoriei fotbalului începe cu un an mai devreme decât s-a crezut până acum.

Timișoara – punctul de plecare al fotbalului de club?

Multă vreme, aproape nimeni nu și-ar fi imaginat că istoria fotbalului de club de pe teritoriul României de astăzi ar fi putut începe tocmai în două localități din Banat.

Timp de decenii, literatura de specialitate și presa au relatat aceeași poveste. Primul meci de fotbal dintre două echipe de club de pe teritoriul României în granițele sale actuale era considerat partida disputată la 20 august 1902 la Timișoara, amintită mai sus. Această datare a fost preluată în cărți, articole de presă și volume aniversare, iar cu timpul a ajuns să fie acceptată drept un fapt cert.

În realitate, începuturile fotbalului sunt mai complexe. De ani buni, jurnaliști și istorici ai sportului încearcă să răspundă la întrebarea unde s-a jucat pentru prima dată fotbal pe teritoriul României de astăzi. Timișoara invocă un meci între elevi disputat în iunie 1899, iar Aradul o partidă din august același an, desfășurată deja după regulile Football Association. De aceea, ambele orașe își revendică până astăzi rolul de pionier. Însă nu despre această dispută este vorba aici.

Întrebarea decisivă este alta: când s-au întâlnit pentru prima dată două echipe locale de club?

Meciurile disputate împotriva unor formații din Budapesta sau din alte orașe ale fostei monarhii austro-ungare demonstrează cât de repede s-a răspândit fotbalul. Ele spun însă prea puțin despre momentul în care în Banat a luat naștere un fotbal de club propriu.

Această distincție este mai mult decât o simplă nuanță. La începutul secolului al XX-lea existau puține cluburi de fotbal în afara marilor orașe. Echipele din Arad sau Lugoj erau nevoite să joace adesea împotriva unor adversari din Budapesta, deoarece în împrejurimi pur și simplu nu existau alte formații. Abia odată cu înființarea unor cluburi și în localitățile mai mici a apărut un sistem regional de competiții. Tocmai atunci începe să prindă contur o adevărată cultură fotbalistică locală.

Multă vreme s-a crezut că acest moment poate fi fixat cu precizie: 20 august 1902, la Timișoara. O nouă cercetare a arhivelor presei maghiare a dus însă la o altă concluzie. Trei relatări independente, publicate în vara anului 1901 la Budapesta și Jimbolia, descriu în mod concordant un meci disputat cu un an mai devreme: între două cluburi din Grabaț și Jimbolia.

Trei ziare relatează aceeași poveste

Marile descoperiri istorice încep rareori spectaculos. De cele mai multe ori, totul pornește de la un indiciu aproape neînsemnat: o scurtă notă de ziar, un decupaj îngălbenit de vreme sau un nume care reapare în surse. Așa s-a întâmplat și în acest caz.

Primul indiciu a apărut în cotidianul Pesti Hírlap din Budapesta, din 9 august 1901. Printre știrile sportive se găsește o scurtă relatare despre un meci de fotbal disputat la Grabaț. O zi mai târziu, și Pesti Napló, publicat tot la Budapesta, a relatat despre aceeași partidă. Ambele ziare indică același loc de desfășurare și aceleași echipe: Grabáczi Sport Egylet și Zsombolyai Football Club.

Chiar și aceste două scurte relatări au o valoare documentară considerabilă. Ele confirmă că meciul a avut într-adevăr loc. Despre desfășurarea lui sau despre semnificația pe care i-au atribuit-o contemporanii aflăm însă foarte puține.

Dovada decisivă este oferită de un al treilea articol de presă. La 11 august 1901, săptămânalul jimbolian Zsombolyai Közlöny a publicat o relatare detaliată a meciului. În articol se spune: «Fotbaliștii din Grabaț i-au invitat pe jucătorii din Jimbolia la un meci amical, programat pentru ziua de 3 a acestei luni. [...] Meciul s-a disputat pe terenul de lângă mica pădure din Grabaț. [...] Astfel, partida s-a încheiat cu scorul strâns de 1:0.» În timp ce ziarele din Budapesta s-au limitat la câteva rânduri, corespondentul din Jimbolia descrie atmosfera zilei meciului, publicul, desfășurarea jocului și chiar petrecerea cu dans organizată după fluierul final. La 125 de ani distanță, această relatare oferă o perspectivă directă asupra începuturilor fotbalului organizat în Banat.

Mai presus de toate, cele trei relatări se completează într-un mod remarcabil. Ele au fost redactate independent una de cealaltă și, cu toate acestea, coincid în toate elementele esențiale: data, locul meciului și echipele participante sunt indicate în mod identic. Pentru reconstituirea istorică, o asemenea concordanță are o valoare deosebită.

La aceasta se adaugă un alt aspect important: apropierea în timp față de eveniment. Articolul din Zsombolyai Közlöny a fost scris la numai câteva zile după meci. Nu este o amintire consemnată retrospectiv, ci o relatare contemporană, redactată foarte aproape de momentul desfășurării evenimentelor. Tocmai de aceea reprezintă o sursă istorică de o valoare excepțională.

Abia privite împreună, cele trei articole permit o reevaluare a începuturilor fotbalului din România. Potrivit stadiului actual al cercetării, cel mai vechi meci documentat dintre două echipe de club din localități aflate pe teritoriul României de astăzi s-a disputat deja la 3 august 1901, între Grabáczi Sport Egylet și Zsombolyai Football Club.

90 de minute de fotbal – apoi a început dansul

Când echipa din Jimbolia a ajuns la Grabaț, în 3 august 1901, o aștepta mult mai mult decât un simplu meci amical. Vestea despre această confruntare se răspândise deja în întreaga împrejurime. Numeroși spectatori veniseră să vadă cu ochii lor noul joc cu mingea provenit din Anglia. Nici personalitățile vieții publice nu au lipsit de la eveniment. Corespondentul ziarului Zsombolyai Közlöny îi menționează printre participanți pe deputatul Béni Belicska și pe judecătorii onorifici ai districtului, dr. Ignác Csávossy și Ede Gombócz-Bayer. Simpla lor prezență arată cât de mare era interesul stârnit de acest meci.

Partida s-a disputat pe un teren amenajat lângă păduricea din Grabaț. Tricoloruri de mari dimensiuni marcau terenul de joc, iar spectatorii urmăreau partida de la liziera pădurii. Reporterul descrie un meci disputat și atractiv, chiar dacă jocul părea uneori lipsit de organizare — lucru firesc într-o perioadă în care tactica și jocul colectiv se aflau încă la începuturile lor.

Gazdele au început mai bine și au înscris singurul gol al partidei la scurt timp după fluierul de început. A urmat un joc echilibrat, în care echipa din Grabaț a avut inițiativa în cea mai mare parte a timpului. Scorul a rămas însă neschimbat 1:0.

Remarcabil este ceea ce îl preocupă pe corespondent. Despre sistemele de joc sau despre aspectele tehnice scrie foarte puțin. În schimb, atenția sa se îndreaptă spre oamenii adunați în jurul terenului, spre atmosfera evenimentului și spre relațiile prietenești dintre cele două localități învecinate. La acea vreme, fotbalul nu era încă un spectacol al cluburilor profesioniste, ci înainte de toate un eveniment al comunității.

Acest lucru reiese și din discursul profesorului György Petrasch din Jimbolia, rostit după încheierea partidei. El i-a îndemnat pe cei prezenți să întărească și mai mult legăturile de prietenie dintre Grabaț și Jimbolia. Fotbalul trebuia să apropie oamenii. Într-o regiune multietnică precum Banatul, unde conviețuiau comunități de limbi și culturi diferite, acest mesaj căpăta o semnificație aparte.

Odată cu fluierul final a început cea de-a doua parte a zilei. La ora opt seara s-a deschis balul, iar gazdele și oaspeții au petrecut împreună până târziu în noapte. Privită din perspectiva de astăzi, această îmbinare dintre un meci de fotbal și o petrecere dansantă poate părea neobișnuită. În jurul anului 1900 însă, ea făcea parte în mod firesc din viața asociațiilor și cluburilor. Un meci de fotbal era mult mai mult decât o competiție sportivă: era un prilej de întâlnire, de legare a unor noi prietenii și de sărbătoare.

Tocmai aceste detalii fac ca relatarea din Zsombolyai Közlöny să fie atât de valoroasă. Ea nu documentează doar un meci cu o importanță istorică deosebită, ci arată și cum fotbalul și-a prins primele rădăcini în Banat — nu în marile orașe, ci între două comune învecinate, ale căror nume au revenit în centrul istoriei fotbalului după mai bine de un secol.

Fotbalul de club prinde rădăcini

Meciul din 3 august 1901 a însemnat mai mult decât un simplu eveniment local. Relatările vremii arată limpede că, în acel moment, fotbalul începea să se răspândească în Banat. Întâlnirea dintre Grabaț și Jimbolia nu reprezintă un caz izolat, ci începutul unei evoluții care avea să capete rapid amploare.

Acest lucru se vede cel mai bine la Jimbolia. Zsombolyai Football Club fusese înființat cu doar câteva săptămâni înainte. La mijlocul lunii iulie 1901, Zsombolyai Közlöny anunța deja constituirea noului club și îi prezenta pe fondatorii săi: Géza Bleiner, Róbert Decker, József Keller, Miklós Klein, József Kohn, Ferencz Koch, György Krizsán, Endre Schira, János Schnur, Antal Schütz, Jenő Weil și János Zappe. Curând li s-au alăturat alți membri, printre care Lajos Báthory, József Eberhard și Ádám Demel. La începutul lunii august, clubul număra deja 22 de membri activi, iar din conducere făceau parte Jenő Jemelka, Lajos Popper, Iván Sierbán și Imre Weisz. Pentru o comună precum Jimbolia, aceasta era o evoluție remarcabilă și, totodată, o dovadă a rapidității cu care noul sport cucerea tinerii.

Entuziasmul nu s-a oprit însă la Jimbolia. La 17 august, membrii clubului au călătorit la Iohanisfeld pentru a prezenta noul joc cu mingea. Corespondentul notează în mod expres că fotbalul era până atunci necunoscut în localitate și că demonstrația a fost primită cu un entuziasm deosebit. Astfel, Zsombolyai Football Club devenise el însuși un promotor al noului sport.

Doar trei zile mai târziu, la Jimbolia s-a disputat deja meciul retur cu Grabáczi Sport Egylet. Și de această dată, Zsombolyai Közlöny a publicat o relatare amplă. Peste 400 de spectatori au urmărit partida – o asistență impresionantă pentru acea vreme.

Meciul a fost arbitrat de un oficial venit din Budapesta. Numai acest detaliu arată cât de importantă era respectarea regulilor jocului. Echipa din Jimbolia a evoluat în echipament alb, iar cea din Grabaț în albastru – o observație aparent minoră a reporterului, dar care conferă relatării o surprinzătoare vivacitate.

Și din punct de vedere sportiv, revanșa a fost mai spectaculoasă decât primul meci. Grabaț a deschis scorul încă din primele minute, însă Jimbolia a egalat curând. Gazdele au mai înscris de două ori, dar arbitrul a anulat ambele goluri: unul pentru ofsaid, celălalt în urma unei încălcări a regulilor la executarea unei lovituri libere indirecte. Astfel de detalii demonstrează că meciurile se disputau deja după regulile fotbalului din acea vreme și că acestea erau aplicate cu seriozitate. Pentru două cluburi înființate cu doar câteva săptămâni înainte, acest lucru este cu adevărat remarcabil.

Relatarea are o valoare aparte și dintr-un alt motiv. Pentru prima dată sunt menționați nominal și câțiva jucători grăbățeni: Bartole II, Neurohr III, Rosenzweig, Vihely I, Unterreiner și Bücher. Fără această consemnare în presă, numele lor ar fi fost, cel mai probabil, uitate. Tocmai astfel de nume ne amintesc că istoria fotbalului nu este alcătuită doar din cluburi, clasamente și rezultate, ci și din oamenii care au popularizat acest sport nou în regiune.

La fel de interesantă este și aprecierea reporterului de atunci. El nu ascunde faptul că ambele echipe erau încă departe de nivelul marilor cluburi din Budapesta. În același timp însă, scria că cele două cluburi au sădit în regiune «sămânța acestui joc nobil și cavaleresc». Privită retrospectiv, această formulare pare aproape profetică. În timp ce Grabáczi Sport Egylet dispare curând din izvoarele istorice, la Jimbolia începe o tradiție fotbalistică ce avea să dăinuie până în zilele noastre.

Jimbolia continuă tradiția fotbalistică începută în 1901

Istoria urmează rareori un drum drept. Ea este modelată nu doar de evenimentele în sine, ci și de felul în care acestea sunt păstrate în memoria colectivă. Ceea ce nu este consemnat sau readus mereu în atenție ajunge ușor în uitare. Așa s-a întâmplat și cu meciul de fotbal din 3 august 1901.

La început, interesul nu a lipsit deloc. Ziare din Budapesta au relatat despre partidă, iar Zsombolyai Közlöny a publicat chiar un amplu reportaj de la fața locului. Câteva săptămâni mai târziu s-a disputat deja meciul revanșă, urmărit de câteva sute de spectatori. Totul părea să indice că între cele două cluburi avea să se dezvolte o rivalitate sportivă de durată. Lucrurile au evoluat însă altfel.

După 1901, urmele Grabáczi Sport Egylet se pierd. În ziarele cunoscute până în prezent, numele clubului nu mai apare. Astăzi nu mai poate fi stabilit dacă echipa s-a desființat la scurt timp după înființare sau dacă a dispărut pur și simplu din atenția publicului. Abia spre sfârșitul anilor 1920 reapare un club sportiv din Grabaț cu același nume, care însă nu poate fi identificat cu cel din 1901.

La Jimbolia, evoluția a urmat însă un alt curs. Aici, fotbalul a prins rădăcini și s-a dezvoltat neîntrerupt de-a lungul generațiilor. Clubului Zsombolyai Football Club i-a urmat mai întâi Zsombolyai Sport Egylet (ZsSE), înființat în 1909. În anii următori s-a conturat o viață sportivă bogată. Printre cele mai importante cluburi s-au numărat ZsSE, care între 1924 și 1930 a evoluat în campionatul districtual, cea mai înaltă competiție fotbalistică din România la acea vreme, precum și Zsombolyai Torna Klub, înființat în 1919 și redenumit Hertha în 1926. Din fuziunea dintre ZsSE (A.S. Jimboliana) și Hertha a luat naștere, în 1946, FC Unirea Jimbolia, care a continuat tradiția fotbalistică a orașului după cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu, echipa Fabricii de cărămizi și țigle A.S. Ceramica – fondată în 1931 sub numele de Bohn SC – a preluat poziția de lider în fotbalul jimbolian.

În timp ce Jimbolia și-a continuat tradiția fotbalistică, Timișoara a intrat tot mai mult în centrul atenției. Aici au apărut cluburi ale căror succese au depășit cu mult granițele Banatului. Înainte de Primul Război Mondial, CAT se număra deja printre cele mai puternice echipe din sudul Ungariei. În perioada interbelică, Kinizsi (Chinezul) și Ripensia au transformat Timișoara într-unul dintre cele mai importante centre fotbalistice ale României. Chinezul a cucerit șase, iar Ripensia patru titluri de campioană națională. Nu este, așadar, surprinzător că începuturile fotbalului au ajuns să fie asociate aproape exclusiv cu Timișoara.

Mai există însă un motiv. Relatările despre meciul din 3 august 1901 nu au dispărut niciodată. Ele se aflau în ziare de limbă maghiară, care au fost prea puțin cercetate de istoriografia ulterioară. Cei care s-au bazat pe literatura de specialitate consacrată nu aveau aproape niciun motiv să caute tocmai acolo originile fotbalului de club. Astfel, datarea din 1902 s-a perpetuat timp de decenii — nu pentru că izvoarele mai vechi ar fi fost infirmate, ci pentru că ele au rămas necunoscute.

Astfel de corecturi fac parte din însăși esența cercetării istorice. Descoperirea unor surse noi schimbă, din când în când, perspectiva asupra trecutului. În cazul Grabațului și al Jimboliei, trei articole de presă redactate independent unul de celălalt permit o reevaluare a începuturilor fotbalului.

La 125 de ani de la acea zi de vară, începuturile acestei istorii nu mai aparțin exclusiv marilor centre fotbalistice. Două localități bănățene învecinate, Grabaț și Jimbolia, și-au recâștigat locul în istoria timpurie a fotbalului de pe teritoriul României de astăzi.

Jurnalistul și istoricul sportiv Iosif Dudáș a consacrat, prin cartea sa din 1971, «Timișoara, leagănul fotbalului românesc», sintagma care definește și astăzi Timișoara drept leagănul fotbalului românesc. Sursele prezentate în acest articol completează însă această imagine. Ele arată că originile fotbalului de club nu se află la Timișoara, ci în meciul disputat între Grabáczi Sport Egylet și Zsombolyai Football Club, la 3 august 1901. Prin analogie cu desemnarea Timișoarei de către Dudáș drept «leagănul fotbalului românesc», Jimbolia poate fi considerată, pe bună dreptate, leagănul fotbalului de club din România, deoarece tradiția fotbalistică începută în 1901 a continuat aici – spre deosebire de Grabaț – în mod neîntrerupt și a avut, prin ZsSE (A.S. Jimboliana), între 1924 și 1930, un reprezentant în campionatul districtual, cea mai înaltă competiție fotbalistică din România din acea perioadă.

Prima mențiune a partidei în presă: «Recent ni s-a raportat din Grabaț că acolo a avut loc, pe 3 august, un meci între Grabáczi Sport Egylet și Zsombolyai Football Club. O mulțime numeroasă de spectatori a urmărit și a apreciat pe deplin frumosul meci, care a entuziasmat prin noutatea sa, și care s-a încheiat cu o victorie cu 1:0 a echipei din Grabaț.» (Pesti Hírlap, 9 august 1901)

Notă: O prezentare științifică detaliată, însoțită de aparatul critic complet și de bibliografie, este disponibilă pe platforma Zenodo: Yves-Pierre Detemple, 3. August 1901: Das erste Fußballspiel zwischen zwei Vereinsmannschaften aus dem Gebiet des heutigen Rumäniens [3 august 1901: Primul meci de fotbal dintre două echipe de club de pe teritoriul actual al României], https://doi.org/10.5281/zenodo.21672943, 29.7.2026.

Despre autor: Yves-Pierre Detemple, manager de marketing la München, Germania, s-a născut la Jimbolia și provine din comunitatea franceză din Banat. În calitate de cercetător independent, este publicist, istoric și autor de blog, având ca principale domenii de interes istoria și istoria contemporană, problemele politice actuale și cercetarea genealogică.

30 iulie 2026