• Sergiu Dema

Georgeta Gazibara Ottrok - portretul campioanei

Actualizată în: 29 ian.


Întâlnirile providențiale, multe sau puține, influențează în mod covârșitor devenirea omului aflat în căutarea sinelui. Deseori ochii pot percepe, însă mintea nu poate înțelege că persoana ce-i stă omului înainte reprezintă un factor ce va influența viitorul începând, firește, din prezent. Cu toții exercităm asupra celorlalți influențe mai mult sau mai puțin bune. Sunt totuși printre noi personalități impunătoare, care au capacitatea de a-i modela pe cei din jur.


Astăzi, 30 ianuarie 2022, Georgeta Gazibara Ottrok ar fi împlinit 68 de ani. Trebuie amintit că a fost profesoară de Educație fizică și sport și este până în prezent probabil singura campioană mondială pe care o are Jimbolia. A fost însă doamna Ottrok doar atât? Nu! A fost mult mai mult! A fost purtătoarea unor virtuți pe care a încercat să ni le insufle nouă, atleților ei, într-un mod firesc, cuviincios pentru un maestru în raport cu ucenicul. Acum, când privesc în urmă, îi observ numaidecât tenacitatea față de profesia pe care a îmbrățișat-o cu total devotament. N-a precupețit nimic din ce a fost al ei, reușind astfel să ne propulseze pe noi, cei ce păream încremeniți în stadiul de învățăcei, pe culmi necunoscute de noi până atunci, acolo unde aerul proaspăt se întindea spre surprinzătoare orizonturi. Trei ani am fost la doamna Ottrok la atletism. Uneori antrenamentele se întindeau de luni până duminică. Atâtea zile rupte din sânul familiei pentru a crea o altă familie pentru câțiva copii plăpânzi și neinițiați în lupta caracteristică vieții. Adevărul e că niciunul dintre ultimii săi atleți nu avea cine știe ce veleități de campion, și cu toate acestea fiecare în parte s-a bucurat de victorii la care cu puțin timp înainte nici nu visa.


Inteligența antrenoarei se impunea deseori. Munceam din greu, dar niciodată fără rost. Întotdeauna exercițiile fizice ne erau repartizate cu o deosebită atenție, iar uneori pentru a ne împinge înspre însușirea unor învățături folositoare în viitor. Într-un cantonament, sub presiunea ispitei efortului intens, cineva a îmbrățișat calea lamentării: Doamna Ottrok scoate untul din noi! Astăzi știu că de fapt a fost un strigăt trufaș al omului care vrea să negocieze cu jertfa pe care o are în față. Atunci nu am știut asta și am început să înțeleg abia după ce vorbele au ajuns la urechile profesoarei, care neîndoielnic a crescut ritmul antrenamentului coborând milităria din pod.


Exigența doamnei Ottrok era direct proporțională cu înțelegerea pe care o arăta. Știa, pesemne din propria experiență, că viața reprezintă o competiție a omului cu sinele propriu și că la finalul fiecărei curse, premiul constă în întărirea virtuților: curajul de a depune efort, răbdarea de a îndura momentul supliciului, conștiința apartenenței la un grup și, nu în ultimul rând, apropierea față de semeni.


Făcea vizite familiilor din care proveneau atleții săi. Față de părinții mei întotdeauna s-a adresat cu apelativele Domnul sau Doamna. După antrenamente ne invita uneori la un suc. Cerea neîncetat fonduri din partea primăriei și oferea sportivilor, probabil gratuit, timpul cuvenit propriei familii. Domnul Ioți, soțul Georgetei Gazibara Ottrok, a fost un monument de blândețe. S-au înțeles și s-au sprijinit până în clipa despărțirii și s-au iubit - sunt convins - dincolo de aceasta.


Îmi vine greu să scriu folosind verbele la trecut și mă întreb în mod firesc ce s-a schimbat între timp. Nimic! Doamna Ottrok a plecat, dar fuga după dobândirea virtuților n-a încetat a fi. Învățăturile-i s-au osificat în noi lămurind faptul că atleții, adică inițiații, nu fug, ci aleargă. Să înțelegem, deci, și să facem diferența!


Georgeta Gazibara Ottrok, Personalități din Panteonul Jimboliei, Dragomir Ciobanu
Georgeta Gazibara Ottrok; Sursă: Personalități din Panteonul Jimboliei Vol. III (Dragomir Ciobanu)


719 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate