• JimboBlog

Când imposibilul devine posibil 

În urmă cu ceva ani se năștea proiectul Hambarul cu Carte. Mai întâi Ramona și apoi Isabela au însuflețit pereții de lemn ai cotărcii rămase fără rost. Pe leațurile verticale se mai agăța doar nostalgia, până când acolo și-au făcut loc râsete de copii. Și pentru că uneori soarele zâmbește cu dinți, hambareala s-a mutat, în vreme rece, la Muzeul Presei <<Sever Bocu>>. Acolo a avut loc anul acesta primul episod al proiectului <<Ora de poveste>>: <<ȚUP: imposibil e doar un cuvânt>> având la bază povestea închipuită de Alex Donovici. În centrul acțiunii a stat caracterul încă firav al puiului de ciocârlie Țup, venit pe lume un pic diferit, cu picioare și aripi mult prea mici pentru a fi luat în seamă. Societatea de azi, grăbită cum e, nu are timp pentru inadaptați. Orice membru care că nu ține pasul dictat de mulțime este considerat balast dispensabil. Părăsit de propria mamă, căzută și ea în înșelăciunea contemporană a sterilității matematice, puiul Țup cade în ghearele unei bufnițe. Înfricoșat de moarte, află că doar cel ce-a fost odată necăjit poate empatiza cu suferindul. De altfel, bufnița, măcinată de singurătate își dedică viitorul apropriat îngrijirii lui Țup, încercând să-i dovedească acestuia că rostul său pe lume e bine chibzuit. Deznodământul se vădește abia după ce Țup găsește puterea de a își înfrunta frica. Aplombul nu vine cu una, cu două, ci țâșnește abia în momentul în care bufnița e în pericol. Dragostea, deci, îl împinge spre descoperirea propriei identități. Abia atunci imposibilul devine posibil. Povestea le-a fost citită copiilor de inginerul Petrică Dema, un om îndrăgostit de fauna și flora locului. De altfel, atmosfera din timpul lecturării a întregit sensul poveștii și a facilitat dobândirea unor noi deprinderi cu privire la tratarea naturii cu atenție și considerație. Însă <<Ora de poveste>> n-a fost doar de poveste! A fost și de științe și, poate cel mai important, a fost o lecție despre dragoste. Copiii noștri au nevoie să fie educați, dar educația, fie științifică, literară, matematică sau de orice tip, rămâne sterilă fără educația morală. Aici, investiția e la îndemâna oricui și e și cea mai de preț. Pentru aceasta ar trebui cu toții să ne facem timp! Că suntem înrudiți sau nu cu tinerii comunității, cu toții suntem responsabili de devenirea lor. Un viitor mai bun, o comunitate sănătoasă, toate se construiesc numai și numai iubind. Atunci, într-adevăr, <<imposibil>>be doar un cuvânt.