• JimboBlog

Despre pompierii noștri


De obicei, atunci când scriu un articol, îmi aleg mai întâi tema. Titlul îl notez abia pe urmă. Nu știu de ce, dar inspirația pentru el vine de fiecare dată după ce am terminat de așternut gândurile pe hârtie. De data aceasta a fost altfel. Am început cu titlul. M-a inspirat un articol apărut în publicația jimboliană Zsombolyaer Zeitung din 26 mai 1907: Despre pompierii noștri. Fermecător pare a fi cuvântul noștri. Un pronume posesiv pe care nu-l mai luăm în seamă decât atunci când avem vreun interes personal, vreun câștig care să ne umple burta sau buzunarul. Or, pompierii sunt ai noștri! Provin dintre noi, dintre jimbolieni și luptă pentru noi, pentru jimbolieni. Și atunci, în 1907, lupta împotriva focului se făcea tot pe bază de voluntariat. La Jimbolia, din câte știu, întotdeauna a fost așa. Remiza de pompieri trăia din donații strânse, de la caz la caz, mai ușor sau mai greu, prin baluri sau printr-o rețea de membri donatori ce se angajau, printr-o declarație scrisă, să susțină cu orice sumă, într-o perioadă de 3 ani, formația de pompieri.

La fiecare început de an pompierii umblă din casă în casă pentru a colecta câtă puțină susținere de la fiecare. Merită cu prisosință orice ajutor. Ce nu merită? Nu merită priviri meschine, nu merită gânduri răutăcioase. Ceea ce fac ei nu reprezintă în niciun caz vreun îndemn la milă din partea donatorului. Cine gândește așa suferă de un individualism accentuat pe care îl percepe ca pe o garanție a libertății absolute. O astfel de persoană crede că atât timp cât nu este direct afectată de vreo nenorocire este, de fapt, fericită. Fals! Când arde casa vecinului arde și o parte din casa ta. O parte a comunității - din care și tu faci parte - suferă. Dar ce înseamnă gestul pompierilor de a umbla din casă în casă? El reprezintă o oportunitate pentru fiecare jimbolian de a-și susține comunitatea, o oportunitate pentru fiecare de a fi, indirect, salvator de vieți. Îmi aduc aminte de câteva intervenții la care am luat și eu parte, pe margine stând și colectând informații despre acțiune. Sufletul mi se umplea de admirație față de băieții pe care îi vedeam cocoțați pe grinzi putrede sau arse încercând, fără vreo răsplată serioasă promisă din partea cuiva, să salveze ce se mai putea salva din casa arzândă. De altfel, aflu, în timp ce mă gândesc la articolul acesta, de alte două intervenții petrecute într-o singură zi.

Pompierii voluntari ai Jimboliei nu sunt doar pompieri, ci sunt mai mult decât atât. Ei se coagulează în jurul unei idei care este, până la urmă, un bun comun al jimbolienilor. De aceea suntem dezbinați astăzi: pentru că nu ne strângem în jurul unor idei ce promovează comuniunea. Societatea noastră de altădată era mai bogată decât cea de astăzi pentru că înțelegea să investească în comuniune. Precum pompierii de atunci se uneau în jurul comandatului Dr. Anton Bodócsi, și noi să strângem rândurile în jurul valorilor pe care le avem. Așa că, închei citând articolul din 1907: „cu cât suntem mai mulți, cu atât avem o forță mai mare împotriva focului” și - aș zice eu - împotriva dezbinării. Sergiu Dema

#pompieri #bani #jimbolia #jimboblog #hatzfeld #zsombolyaerzeintung #zsombolyaer #zeintung